Fusul

E linişte-n chilia bătrînei, şi-nserează...
Sub vatră ţîrîeşte un greier nestatornic.
Îşi leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic,
Se-ntunecă chilia şi iar se luminează,
     Şi-aleargă fusul spornic...

Topită de veghere, bunica toarce, toarce,
Cu minţile p-aiurea, cătînd la foc pierdută...
Şi, ca purtat în umbră de-o mînă nevăzută,
Tot fuge-n cercuri fusul şi tot mai iute stoarce
     Din caier lîna mută...

Mîhnită stă Preasfînta sub candela de pază,
Se iroseşte-n aer cuceernic busuiocul ;
Pe vatră luptă-n umbră mocnit şi vînăt focul,
Înstreinatul greier sub vatră aiurează,
     Schimbînd într-una locul.
Şi, ca-ntr-o vrajă, fusul se-nvîrte şi suspină...

Amurgu-ncet îşi cerne cenuşa obosită...
Bunica-ngîndurată zăreşte ca prin sită
Trecînd pe dinainte-i o viaţă în ruină
     Şi-o lume părăsită...