Eu nu știu...puțin știu...dară mă mângăi...

Eu nu știu...puțin știu...dară mă mângăi... de Constantin Morariu

Publicată în Junimea Literară, an. 16, nr. 3-4, 1927 (după „Rettungsjubel”)

Eu nu știu când Domnul veni-va
Acela e tainicu-I ceas,
Eu nu știu nici calea, pe care
M’a duce El pân’la popas.

Eu nu știu, atunci m’a chiema El,
Pe când eu trudit voiu munci?
Ori poale că noaptea primi-voiu
Solia, pe când voiu dormi?

Eu nu știu, cum El îmi gătește
Un loc în lumina cerească,
Și ce bucurii sânt menite
Viața de veci să’ndulcească.

Puțin știu. Și deci mereu sânt tot treaz
Și candela-mi arde mereu,
Ca oricând să pot să-L întimpin
Pe dulcele mire al meu.

Mă mângăi însă c’atunci voiu vedea
Cum vecinicul meu Împărat
Îmi șterge tot stropul de lacrimi și chin
Ce’n viața de-atunci am vărsat