Egoism

 

Primul monolog

Mi s-au dat două minute pentru a improviza o mică dramă în două monoloage, fiecare de maximum opt versuri, cu titlul Egoism, în care să se ciocnească omul cu animalul. Mi s-a impus primul decor un restaurant, și al doilea: un cimitir.

Într-un restaurant la modă, un domn mănâncă o cotletă de miel. Se uită împrejurul lui și face reflecții tăcute

Cotleta pare de minune!
Ce buni sunt mieii fripți și mici!
Vecinul slab cu dama grasă
Are un aer de martir!
Casierița e lălâie
Și glasu-i taie ca un brici...
 Orice s-ar zice: E mai bine
Aici, decât la cimitir!

Al doilea monolog

Într-un cimitir de țară. Un miel paște
iarbă pe mormântul unui domn și, pe
cât îl taie capul, cugetă și el

Când vezi c-ai fost ursit de soartă
Doar miel în lume să te naști,
Decât să faci filozofie,
Mai igienic e să paști!
Ce iarbă grasă! La o treabă
Sunt buni și oamenii când mor:
 Orice s-ar zice: E mai bine
Aici, decât la abator!