E secetă

E secetă de Mihail Săulescu

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțeleg
De ce sunt trist, de ce sunt obosit;
Din zeci de gânduri nu pot să aleg
Un gând mai fericit.

Sunt obosit, și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară,
Ce mult ar face-o blândă adiere
Pe strada-nfierbântată
Și inimii cum i-ar mai da putere
Aripa unui vis de altădată.

Dar visu-i stins și vântul nu adie ;
Departe, -n zare, zace-ncătușat
Mi-e sufletul ca un deșert palat
Ce-așteaptă ca stăpânul să-i revie
Din țara-n care a plecat.

Și-i cald și trist afară,
Ca-n orice zi de secetă de vară.

În van aștept s-adie vântul serii,
Să plouă, să se-ndoaie
De-o liniștită adiere, merii :
E secetă de ploaie.

În van aștept și visul de-altădată,
În van palatul poarta și-a deschis :
Stăpânu-i mort în țara depărtată,
E secetă de vis.