După nuntă
| După nuntă de George Ranetti |
Doream să descriu
În ritm cald, zglobiu,
A ei cununie,
Triumf al iubirii,
Ca-n „Nunta Zamfirei“
G. Coșbuc... Vai mie!
Miau n-a fost cuminte,
Nici p-al ei părinte
Nu-l pofti să vină:
Nuntă clandestină
Ea și-a celebrat!
Miki-i dezolat
Că-n zadar, săracul,
Zilnic și-a frecat
C-un chil de benzină
Codița și fracul
Scos din naftalină.
Frat-su, celălalt,
Mai botos și-nalt,
Din alte motive
Supărat a fost:
Având foame cruntă,
El știa că-i rost,
Ca la orice nuntă,
De aperitive,
Plăcinte, sarmale,
Vinuri sugative...
În cuvinte scurte,
Vă spui că-i o jale
În întreaga-mi curte,
Un gâscan și-o rață,
Un purcel și-o curcă,
Ce de-o lună-nvață
Un marș nupțial
Să-l cânte-n quartet,
Văzând cum se-ncurcă
Miau c-un geanabet,
Mi-au făcut scandal!
Deasemeni, cocoșul,
Care voia, moșul,
Să facă, la bal,
Conchiste sublime
Și... pe dracul ghem,
Deși-are-un harem:
De puici legitime!
Feșteli iacaua,
Miau! Și mahalaua
Toată o blamează...
Dar ea ne sfidează.
Nunta și-a făcut-o,
Acum ce-i mai pasă?
Tot la mine-n casă-i,
Însă am pierdut-o!
Mănâncă și bea
Ca și altădată,
Dar nu mai e ea,
Este altă fată,
E-o coniță care
Foarte curând... fată!
Zace-n așternut
Și-ntruna trist „toarce“...
Nu se mai întoarce,
Miau, ce-ai pierdut!
Am o consolare
Doar în acest gând:
Fată mare n-am
În întregu-mi neam,
Da-n schimb eu-n curând
Voi fi... tată mare!