Domnu profesor

Nimic nu-nvaţă blestemaţii !
Şi eu mi-am zis de-atîtea ori
Că dau la dracu meditaţii...
Dar vezi că cele trei surori
Îmi sînt cu mult mai dragi ca fraţii
Cei răi şi neascultători.

Afară-i noapte, vijelie,
Şi-i cald în salonaşul lor...
Mă-ntîmpină cu veselie
Şi toate mă salută-n cor
Şi fiecare vrea să ştie :
„Ce face domnu profesor?”

În lecţii ele-şi spun secrete,
Fac haz pe socoteala mea.
Îşi muşcă buzele şirete,
Pufnesc de rîs, fără să vrea...
„Ti, bată-vă norocul, fete !”
Şi mama face haz şi ea...

La masă — glume, gălăgie...
Şi cea dintîi îmi toarnă vin,
Drăguţ a doua mă îmbie,
A treia-mi dă paharul plin...
E, cine-mi poate spune mie
În sănătatea cui să-nchin ?

Tîrziu, cînd plec de ies în stradă
Şi-i întunerec peste tot,
Ah ! unde-s ele să mă vadă,
Orbit de viscol, cum înot
Prin valurile de zăpadă...
Şi drumu-i lung şi nu mai pot...

În odăiţa-ntunecată
E frig... Eu, zgribulit, din pat
Ascult viforniţa turbată
Şi-adorm cu gîndul fermecat
La basmul vechi : „Au fost odată
Trei mîndre fete de-mpărat...”