Din Bavaria

 

I

Ei cîntă... Danțul lor se-ntinde
Sub umbra ulmului bătrîn,
Iar alții beau și pe genunche
Își strîng iubitele la sîn.

Țiganii tălmăcesc pe strune
Din cînteci vechi povești de dor,
Și sub măestrele arcușuri
Plîng inimile tuturor...

II

Bavaria e plină toată
De munți, de lacuri, de femei,
Și nu-i drăguță să nu-și aibă
                   Drăguțul ei.

Străin cînd m-au văzut pe mine
Că trec pribeag și singur lacu,
Toți m-au privit duios, șoptindu-și:
                   „Săracu!”

Thumsee, 1894