Debutul Eroinei
| Debutul Eroinei de George Ranetti |
Am o pisicuță
Neagră ca o cioară.
E foarte drăguță
Și-i, jur, domnișoară.
Dar vă spun pe șleau,
Domnicioara Miau,
Gentilă și brună,
Nu e poamă bună.
Fiindcă-afară ninge,
Am jertfit un pol
Și i-am luat-o minge
Să joace „foot-ball“,
Cu nădejdea ca să
Se distreze-n casă,
Pe când eu la masă
Beau vin nou și scriu.
Bani zvârliți pe gârlă!
Ea c-un gest zglobiu
Mingea-ndat-azvârlă
Subt vre-un dulap,
Și-și înfige dinții
În al meu ciorap.
O-njur de toți sfinții,
Dar, când cred că scap,
Țâșt! îmi sare-n cap
Și-mi strică frezura.
Înc-o opinteală
Și mi-a răsturnat
Sticla cu cerneală
Ce cu băutura
S-a amestecat!
Pe biata-mi hârtie...
Poftim de mai scrie!
Poftim de mai bea!
Reflectez nițel
Dup-așa belea:
Scriu cu tulburel,
Sau cerneală: beau?!
Domnișoara Miau,
Văzând că nu iau
Nici o sancțiune,
Ia o ofensivă
Și mai agresivă...
Cu salturi nebune,
Iat-o pe fereastră,
Îmi calcă-n picioare
Cea mai scumpă floare.
Și-mi sparge și glastră.
Apoi, vitejește
La asalt pornește
Cu-avântul pantherei
Contra etajerei.
Ah, mici bibelouri,
Amintiri, cadouri,
Ce-a rămas din voi
După-acest război?
Tot o amintire!
Și-s sigur, dușmanul,
Mai rău ca germanul.
Nu-mi va plăti nici
O despăgubire.
Infamei pisici,
Domnișoarei Miau,
Ce bani pot să-i iau?
S-o bat, nu mă-ndur,
Sunt un trubadur
Tandru, sensitiv,
Pe onoarea mea,
Deși-n S.P. A.
Nu-s membru activ.
Totuși, se impune
O soluțiune.
De mai ezitează
Mila-mi hăis sau ceau,
Casa-mi devastează.
Lung n-am chibzuit,
Și m-am hotărât:
Domnișoară Miau,
O să te mărit!
Să nu zici nici „pis“
Contra ce-am decis,
Că te strâng de gât
Și-ți strig: „Zât-zât-zât!“
Dar un contract voi
Să fie-ntre noi:
D-o să naști, mireasă,
Trei ori cinci pisoi,
Să-ți-i lași acasă
La domnul Cotoi,
Mustăciosu-ți Faun;
Nu să mi-i aduci
Și p-ăști dalcauci
În spinare mie,
Pe masă, pe scaun,
Căci eu nu sunt Braun,
N-am menagerie!