De ziua mea

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare

De ziua mea
de Ştefan Octavian Iosif


Aş vrea să fiu un biet bunic,
Adus din spate şi pitic,
      Să-mi mîngîi barba albă;
Să stau la foc, de somn să pic,
      Visînd la vremea dalbă...

În jurul meu să am nepoţi,
Şi pe genunchi să-i joc pe toţi
      Şi să le-nşir alene
Poveşti cu zmei şi Barbă-Coţi
      Şi mîndre Cosînzene.

Să rîd cu ei, copilăros,
Cînd, moţăind, mi-atîrnă-n jos
      Al scufei mele ciucur ;
Cînd ei mă trag de păr vîrtos,
      Să-i cert şi să mă bucur...

Ori, vara, să mă plimb cu ei
Domol pîn vechile alei,
      Cu tacticoase pasuri :
Să-i ţiu mereu sub ochi mei
      În lungile popasuri...

Şi-n poarta casei, pe-nserat,
Cînd oamenii se-ntornă-n sat
      Şi-mi dau, pe rînd, bineţe,
Să-ngîn pe nas, îngîndurat,
      Un psalm de tinereţe...