Datinile și credințele poporului român/Căderea dracilor

←Lupta între Dumnezeu și dracul

Datinile și credințele poporului român de Elena Niculiță-Voronca Căderea dracilor

Cum s-au făcut munții și văile→

§ 1. Cum s-au făcut sfinții, îngerii Cum s-au înmulțit dracii

Dumnezeu, după ce a făcut pămîntul, s-a suit în al nouălea ceri, căci sînt nouă ceriuri ca acesta, iar dracului i-a dat să șadă în ceriul ist dintăi și i-a zis să-și facă îngeri, ca să nu șadă singur. „Da cum să fac?” - întreabă dracul. „Spală-te și din stropii de pe mîni se vor face îngeri.” S-a spălat și el, și Dumnezeu. Dumnezeu a stropit din o mînă și din alta și a făcut doi și a mai stropit pănă a făcut doisprezece. Sfinții lui Dumnezeu cei dintăi au fost Sf. Mihail de-a dreapta, Sf. Niculai de-a stînga, pe urmă Sf. Gheorghi, Sf. Dumitru, Sf. Pocroavă (care acopere pămîntul cu omăt și la care se roagă fetele să se mărite, să le acopere capul), Sf. Ilie, Duminica Mare și alții.

Iar Domnul Hristos din nou născut a fost al doisprezecelea, a venit pe urmă. Dar dracul, cînd s-a spălat, a făcut cîtă frunză și iarbă.

§ 2. A) Lupta în ceri

Dumnezeu, după ce-a împărțit lumea cu diavolul și s-au suit în ceri, diavolul hai se apucă cu îngerii lui să-și facă tîrguri, case și la urmă întreabă: „Se poate împușca, Doamne?” „Se poate”, zice Dumnezeu. Atunci dracii au pornit a împușca la ceri, la Dumnezeu doar l-ar da jos din ceriul al nouălea. „Acu am să împușc eu”, a zis Dumnezeu. Cînd a împușcat Dumnezeu o dată cu tunul, toți dracii au căzut la pămînt; unii au murit pe loc, alții s-au stîlcit, iar alții s-au sculat ș-au fugit, care încotro a putut.

De aceea, dacă îți faci casă unde a căzut dracul și a murit, e foarte rău; dacă faci unde s-a stîlcit, ești tot bolnav, iar dacă faci unde s-a sculat și a fugit, îți merge ca din apă.

Ioan Pisarciuc, Roșa

B) Dracii și Sf. Ilie

Dracii, în ceri, s-au apucat să facă munți, ziduri mari, să ajungă pînă la Dumnezeu, să-l răstoarne. Dumnezeu, dacă a văzut așa, a trimis pre Sf. Ilie și i-a zis: „Ilie! Ia un căluș (păhar) de miere și o azimă de orz și mergi cu tunul de trîntește pe draci la pămînt.” Sf. Ilie cînd a tunat, toți au căzut pe pămînt, unii s-au făcut dohot, iar alții au fugit.

Același

§ 3. A) Diavolul și tunul

Dintăi pe lume, Necuratul îmbla cu tunul și făcea o mulțime de pacosti, omoria oamenii. Atunci Dumnezeu a trimis pe Sf. Ilie și i-a zis cum să se scalde cu dînsul ca să i-l ia. „Hai, îi zice Sf. Ilie, la scăldat, să vedem care va sta mai mult în apă!” Diavolul a spus că el poate sta cît de mult și să între cît de adînc. Cum a întrat și s-a afundat, Dumnezeu a făcut gheață deasupra. Da Sf. Ilie iute a ieșit și a apucat de pe mal două aripi de-a zmăului și tunetul și a zburat. Cînd să iasă dracul, deasupra gheață... Pînă ce a spart-o, Sf. Ilie cu tunul nu-i! Fuga după Sf. Ilie. „Doamne! zice Ilie, mă ajunge, că el are șese aripi, dar eu numai două!” Dumnezeu i-a zis: „Ai puterea în mîni; pune-i un picior pe cap și unul pe spate și taie-i patru aripi, să rămîie și el cu două.”

De atuncea, dracul a rămas pe jos și tot se întoarce cu dosul la Sf. Ilie de ciudă; da Sf. Ilie, unde-l vede, sloboade săgeata să-l omoare, dar diavolul se ascunde și în piatră și nu-l poate nimeri. Numai un cioban, cum păștea oile și cînta din fluier, l-a văzut cum a ieșit din piatră și a dat cu pușca într-însul. Atunci Sf. Ilie a trimis pe un înger să-l întrebe ce vrea pentru treaba ce i-a făcut? El a zis că putere mare, ca să se teamă toți de dînsul, și să-i spuie de ce moarte va muri. Sf. Ilie i-a dat putere și i-a zis că nu-l vor omorî decît cu grîu sfințit la douăsprezece slujbe și cu plumb tot așa, sfințit. (Istoria mai departe a ciobanului acestuia, vezi partea III, § 4.)

Ionică Pisarciuc, Roșa

B) Straiele diavolului și Sf. Ilie

Ucigă-l crucea avea straie foarte frumoase și Sf. Ilie a vrut să i le ia. A luat și s-a dus la scăldat cu dînsul și Dumnezeu a sleit gheața de 5 stînjîni deasupra diavolului. Sf. Ilie a apucat straiele și a fugit. Diavolul a spart gheața, l-a ajuns și le-a luat. Merge Ilie a doua oară cu dînsul să se scalde. Acuma Dumnezeu a făcut de zece stînjăni gheața. Ilie iar a apucat straiele și a fugit. Diavolul iar a ieșit și de tot să-l ajungă. „întoarce-te îndărăpt, îi zice Dumnezeu lui Sf. Ilie, și taie-i o aripă cu sabia.” Așa diavolul nu a mai avut putere să le mai ia și Sf. Ilie s-a suit cu straiele la ceri.

Ucigă-l crucea s-a apucat și a făcut un lanț cu lăcăți ca să-l prindă pe Sf. Ilie. Odată trece Sf. Ilie pe acolo și Necuratul îi zice:

„într-aceste am să te pun pe tine, să te închid.” „Da ian arată-mi cum”, zice Sf. Ilie. El s-a băgat în lanț; Sf. Ilie a făcut cruce și a zis: „Amin, Doamne!”, și așa a rămas.

Dumnezeu cînd s-a suit la ceri, Necuratul i-a zis: „Mă lași pe mine singur aice, frate?” „Moaie degetul cel mezin și împroașcă și ți-i face frați”, a zis Dumnezeu. El a tot muiat și a făcut o mulțime, că s-au suit la ceri să-l deie pe Dumnezeu jos din stoliță. Atunci Dumnezeu a spus lui Sf. Ilie: „Ilie, n-ai putea să curăți necurățenia asta, s-o prăpădești?” Dumnezeu i-a dat lui putere și, cînd a început a tuna trei zile și trei nopți, așa au curs din ceri ca ploaia. Și cînd bate un om parul în pămînt și nimerește în capul lui, cum au picat ei atunci, îi strică omului, că poate să nebunească, da care-i cu capul în jos și picioarele în sus - că ei au picat fel de fel - nu-i strică nimică. Lui Ilie i-a luat Dumnezeu o mînă, căci trîntea prea tare.

Vasile Masloschi, Mahala