Cuvântul înainte de turn

Într-o zi mi-am construit un turn de cristal. Din vârful lui au început să-şi ia zborul cuvintele... unul câte unul, încetul cu încetul, până când aerul a devenit o respiraţie întreagă, până când trecătorii grăbiţi s-au oprit în faţa turnului ca să admire ploaia cuvintelor. Apoi s-a născut un curcubeu cu aripile întinse peste oameni şi turnuri. Culorile lui s-au transformat în fluturi şi-au început să cânte. Era un concert de aripi şi culori şi cuvinte.

Într-un târziu a venit moartea. Era aşa cum mi-o imaginasem. Înaltă, frumoasă şi rece. Avea o rochie de mireasă, albastră şi în mâna stângă ţinea un trandafir alb. S-a urcat în turnul meu de cristal, mi-a zâmbit într-un fel ciudat şi neînţeles apoi şi-a întins aripile şi s-a înălţat la cer. Împreună cu ea şi-au luat zborul câţiva prieteni dragi...

Poate că moartea nu-i decât un zbor dintr-un turn de cristal în care s-au născut cuvintele...