Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj
Fiecare revoluție trebuie să nască un adevăr pe lume, și fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desființeze falsul patriotism.
Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertățile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuși, altă profesie de credință decât noi prin noi și pentru noi; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă.
Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevărații oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puțin, lucrează cât pot și plâng, când alții tot grăiesc! Poporul suferă și geme, poporul lucrează, poporul nu grăiește decât prin tăcerea lui.
Când adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului au răsturnat o lege despotică, un rege, o instituție nedreaptă, falșii patrioți se îndeasă la paradă, apucă partea cea mai mare... și atunci devin lucruri neauzite, de care națiile se rușinează mai pe urmă.
Sub cuvânt de adevăr și de bine comun, falșii patrioți sună în toate părțile, și în sânul gloatelor se găsesc oameni buni, însă slabi la minte, care se exaltă la vorbele lor, se răspândesc prin țară și tulbură conștiința concetățenilor.
Gloatele sunt îndurătoare, căci ele simt puterea lor. Toate popoarele au asemănare între ele, căci au aceleași suferințe; ele au instincturi generoase. Hulă și blestem asupra celor ce înșeală popoarele!
Oamenii libertății sunt pentru respectul și neviolabilitatea omului; falșii patrioți sunt pentru măsurile de sânge, de închiziție, de tulburare.
Libertatea nu poate totodată să fie binele suprem și să sufere arbitrariul. Arbitrarul ucide libertatea, și adeseori el se naște din excesul libertății, din licență.
Adeseori aceia care strigă în contra aristocrației sunt niște aristocrați ascunși în sdrențele demagogiei, niște falși patrioți. Acești aristocrați de uliță, de noroi, de patimă sunt cei mai aprigi dușmani ai libertății. Ei decretează legile de proscripție, ei măsoară și vând libertatea ca o marfă; ei aruncă pietre oamenilor de pace și de onoare; ei acuză de trădare pe cine nu vrea să coboare în rândul lor.
Adevărații patrioți sunt senini, căci adevărul este senin ca cerul zilelor frumoase; sunt îndurători, căci libertatea este mizericordioasă ; sunt drepți, pentru că libertatea este însăși dreptatea. Evanghelia este cartea libertății. Hristos nu a zis: "Ucideți pe aceia care nu vor să creadă în mine"; Hristos a zis: "Cuvântul este pentru toți acei care vor să-l asculte".
Dacă Hristos s-ar coborî astăzi pe pământ, falșii patrioți l-ar răstigni în numele libertății.
O, libertate, tu ești strigătul lumii, dar nu ești încă credința sa!
Nu bunele legi, dar bunii judecători apără altarul libertății. Judecătorii care discută legea, aceia care gândesc la înaintări și sunt mușcați de șarpele ambiției, aceia care consideră legea ca un mijloc folositor pentru sine sunt mai periculoși decât plagele Egiptului.
Judecătorii care se gândesc la siguranța societății, la suferințele omenirii, la mărirea sacerdoțiului, ce sunt chemați a exercita, acei judecători, însemnați pe frunte cu degetul lui Dumnezeu, sunt adevărații stâlpi ai templului Dreptății; ei sunt gloria unei nații.
Nația lucrează pentru toți, judecătorul trebuie să lucreze pentru fiecare.
Când judecătorii vor înțelege caracterul sacru al misiei lor, atunci numai libertatea va domni în lume! Zeul degeneră în patimă, și patima în nedreptate. Judecătorii extraordinari, tribunalele excepționale, puterile discreționare etc. nu fundează libertatea, ci terorismul. Dacă sunt oameni de bună credință, care cred în asemenea mijloace, plângeți-i! dar mai cu seamă plângeți popoarele care îi suferă!
Terorismul naște despotismul în numele libertății. Despotismul naște o suferință surdă, ce deschide în inimi izvoare nesecate de ură și de răzbunare.
Interesele leagă pe oameni, dar interesele trebuie să fie reciproce. Fondați programul libertății pe această bază simplă și nu va mai exista dușmănie între nații, nici ură între oameni. Nu ziceți: "Fiecărui partea sa", dar ziceți: "Tuturor aceeași parte!"
Când șefii națiilor se vor gândi serios la fericirea popoarelor și vor înțelege că mărimea lor adevărată consistă în binele comun, atunci ei vor fi cei dintâi care vor proclama libertatea, căci prin libertate mijloacele fiecăruia se întind, puterile-i se înzecesc, dorințele nobile își iau zbor și inimile se unesc într-o sinceră frăție. Însă a înjosi pe unii pentru a înălța pe alții nu este un act conform cu principiile fraternității, nici cu principiile dreptății. Șefi ai națiilor, judecători, patrioți! Voi toți, care aspirați a fi mari în lume, gândiți-vă în actele voastre că nu este mai sfânt, mai simplu, mai dumnezeiesc adevăr decât acesta: Nu face altuia ceea ce n-ai voi să ți se facă ție!
Dacă aș avea să-mi fac testamentul politic, aș zice concetățenilor mei: "O, fraților, alegeți judecători buni! Opriți birocrația de a deveni o putere despotică; căci ea nu trebuie să fie decât servitoarea publicului care o plătește. Aștupați-vă urechea la glasul falșilor patrioți. Astfel țara va fi scăpată de trădători și de călăi".
Cu cât dobândesc experiență prin studiul omenirii, mă conving că libertatea absolută este cu neputință în lume, fără o deplină transformare a neamului omenesc.
Printre instituțiile moderne garda națională este una din cele mai frumoase și totodată mai periculoase. O gardă națională inteligentă, serioasă, lipsită de fanatism politic reprezintă siguranța publică, ordinea, respectarea legilor, libertatea individuală și nedependența patriei.
O gardă națională neinteligentă devine instrumentul orb al falșilor patrioți. Ea poate să puie în pericol libertățile publice, înlocuind despotismul tronului prin despotismul uliței.
Dintre toate despotismele nici unul nu e mai urât decât acel ce cată prin fereastră înăuntrul familiilor, se amestecă în afacerile private și face a depinde siguranța, liniștea și chiar viața concetățenilor de la protejarea indivizilor, iar nu de la scutul legilor.
Libertatea în mâna mulțimii este o armă cu două tăișuri.
Acolo unde principiul egalității, deși consacrat prin lege, nu a prins încă rădăcină în moravuri, minoritățile vor fi adesea victimele majorităților, căci gloatele sunt mefiante (neîncrezătoare), neluminate și lesne de a pleca urechea la minciunile și la perfidia celor răi.
În așa stare de lucruri ades libertatea este înlocuită prin brutalitate, și egalitatea — prin silnica reducere a tot ce este mare la o măsură mică și degratoare.
Lumea aspiră a se reînnoi! Cine poate însă prevedea toate daunele, toate suferințele ce sunt rezervate lumii! Numai atunci omenirea va hălădui în bine și în pace, când caritatea evanghelică își va relua locul ce i se cuvine în organizarea societăților.