Critica oamenilor

Un om bătrîn oarecînd
Tot numai un cal avînd,
Sui p-al său copilaş
Ş-aşa ieşea din oraş.
Pe drum unii din norod
Striga zicînd: - Ce nerod:
Că el, bătrîn, n-are hal,
Ş-a pus copilul pe cal,
Care este putincios
Să se ducă şi pe jos
Şi să fi-ncălecat el,
Ce bătrîn prost şi mişel!
Iar bătrînul auzind
Pe oameni asfel vorbind,
S-a ruşinat oarecum
Şi puţin mergînd pe drum
Pe copilul jos a dat
Şi el a încălecat.
Ducîndu-se dar asfel,
Cu copilul după el,
Auzi pe alţi rîzînd
Şi după dînsul zicînd:
- Mă! ce bătrîn nătărău!
A lăsat pe pruncul său
Ca să alerge pe jos,
Mic şi crud, neputincios,
Şi nu-l suie după şa,
Că nu este greu aşa.
Bătrînul iar auzind
Acestea lumea vorbind,
Puţintel daca s-a dus,
Şi pe copilul a pus.
Deci pe drumul său urmînd
Auzi pe alţi zicînd :
Mă-ă! mă-ă! ia vedeti
Pe aceşti nevoiaşi beţi!
Cum s-au pus doi cît un mal
Să deşele bietul cal!
Bătrînul om, vai de el!
Văzînd că-l rîd şi asfel,
După ce s-au depărtat,
De tot au descălecat,
Şi pe jos calul trăgînd,
Auzi pe alţi zicînd:
Uită-te oameni neroşi!
Gugumani şi ticăloşi!
Că un cal voinic de drag
Şi de căpăstru îl trag,
Nu încalecă pe el
Încai bietul băieţel?
Deci ieşind el din oraş
Zise către copilaş:
-E! ai văzut, fătul meu,
Cît este-n lume de greu
Ca să umbli şi să faci
La toţi oamenii să placi?
Căci tu ai încălecat,
Oamenii ne-au judecat.
Şi eu am încălecat,
Lumca iar ne-au judecat.
Şi doi am încălecat,
Tot iarăşi ne-au judecat.
De tot am descălecat,
Şi aşa ne-au judecată"