Copii

 

E un copil! E o copilă!
    Sînt amîndoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
    Cum sînt prin poezii...

Furiși se întîlnesc adese,
    Și el îi recitează
Sonete din Musset culese;
    Ea tace și oftează...

El cu o vorbă mintea-i fură
    Și-o farmecă, șiretul!
Dar se lovește peste gură
    Că i-a șoptit secretul...

Cu șoapte calde și timide
    Iubirea lor și-o-ngînă,
Iar întîlnirea lor se-nchide
    C-o strîngere de mînă.

Se hotărîsc în ziua-a două
    Să se revadă iarăși...
Iubirea lor e vecinic nouă,
    De și sînt vechi tovarăși.

Și setea patimei aprinsă
    Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
    El cu simțirea arsă!

Iubirea lor e o idilă,
    Cum sînt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă !
    Sînt amîndoi copii!