Concertul primăverii

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare
Concertul primăverii
de George Coşbuc


Chiar acum din crâng venii
   - Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
   Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?
   Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit
   Va cânta din flaut.

Cântăreaţa dulce-n grai,
   Cea numită „perla
Cântăreţilor din mai“
Dulce va doini din nai
   Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt
   „Imnul veseliei“
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran şi-n alt
   Graurii câmpiei

Turturelele-n tenor,
   Şi-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
   Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaiţe cari fac
   Să scoboare ploaia,

Şi-ntr-o scoarţă de copac

O să bată tica-tac
   Tactul gheunoaia.

Iar naţionale-apoi,
   Cobze şi-alte hanguri,
Glas de fluier şi cimpoi
Pitpalaci şi cintezoi
   Şi-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc
   Până chiar şi surzii,

Când vor prinde dintr-un loc

Să ne cânte hori cu foc
   Din tilincă sturzii.

Vom cânte şi noi ce-om şti,
   Cântece din carte.
Şi, de va putea veni
Vântul, şi el va doini,
   Că e dus departe.

Cine-i contra, să-l vedem,
   Ca să-l ştie soţii!
De-aveţi chef, tovarăşi, blem -
Ura-n cer! Cu toţii-avem,
   Mergem dar cu toţii!