Codrul

De la Wikisource

Arde-mi-te-ai, codre des!

Văd bine că s-a ales

Din tine să nu mai ies!

Am intrat făr' de musteaţă

Ş-acum arunc cărunteaţă.

Am intrat pui de român

Ş-am ajuns moşneag bătrân!

Alei! codre blestemat!

Mă ţii de tine legat,

Şi eu mult m-am săturat

A trăi tot depărtat

Şi de lume-nstrăinat.

Căprioară, surioară,

Dor de lume mă omoară,

Roade poala codrului,

Să-mi văd faţa dorului

Şi să merg la mândra mea

Care m-am iubit cu ea,

Din copilăria mea.