Cavalerul Olaf

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare
Cavalerul Olaf
de Heinrich Heine
Traducere de Ştefan Octavian Iosif

Publicată prima oară în Epoca, 5 martie 1898


[modifică] I

Doi bărbaţi de-un ceas aşteaptă
La biserică, în poartă;
Rege-i unul, gîde-i altul,
Haine roşii ambii poartă.

— După cum aud eu, slujba
Cununiei e sfîrşită.
Regele s-a-ntors spre gîde:
— Stai cu barda pregătită !

Orgă, clopote... Norodul
Dă năval din catedrală:
Lung alai; în mijloc mirii
Strălucind ies la iveală.

Firavă, nespus de tristă,
Fiica regelui priveşte;
Vesel şi semeţ e Olaf:
Gura-i rumenă zîmbeşte.

Cînd spre-ntunecatul rege
Gura-i rumenă-şi îndreaptă:
— Ziuă bună, tată-socru !
Moartea astăzi, ştiu, m-aşteaptă.

Rege, pîn’ la miez de noapte
Mai amînă-mi ceasul morţii;
Vreau să-mi văd banchetul nunţii,
Danţul la lumina torţii.

Lasă-mi viaţa pîn’ ce cupa
Cea din urmă voi goli-o.
Lasă-mi viaţa, lasă-mi viaţa
Pîn’ la danţul de adio !

Regele s-a-ntors spre gîde:
— Viaţa-i fie-ngăduită
Pînă azi, la miezul nopţii —
Stai cu barda pregătită !

[modifică] II

Stă Olaf la praznicul său nupţial,
E ultima cupă, e ceasul fatal,
Femeia lui stă lîngă dînsul
Şi-o-neacă plînsul...
Călăul stă la uşă.

Porneşte viu danţul, şi, dornic-păgîn,
Şi-apropie Olaf soţia la sîn:
Ei joacă la lumina torţii —
E danţul morţii...
Călăul stă la uşă.

Cum sună viorile viu şi voios !
Cum şuieră flautul trist şi sfios !
Privind pe-amîndoi jucătorii,
Te prind fiorii...
Călăul stă la uşă.

Şi Olaf, în vuiet, îngînă nebun:
- Mi-eşti dragă, mi-eşti dragă
                Cît nu pot să-ţi spun,
Nici inimă nu-i să priceapă —
E frig în groapă...
Călăul stă la uşă.

[modifică] III

Olaf, bate miezul nopţii,
Şi la moarte-acum te cheamă !
Tu pe fiica unui rege
Ai iubit-o fără teamă.

Rugi călugării îngînă;
Omu-n haina roşe ţine
Barda-n mînă şi te-aşteaptă
Lîngă negrul stîlp, pe tine.

Olaf vede zid de săbii,
Vede torţele cum pică —
Gura-i rumenă zîmbeşte,
Vesel ochii-n sus ridică :

— Binecuvîntate fie !
Ceruri, soare, lună, stele !
Blînd popor de păsărele
Vesele ciripitoare !

Binecuvîntate marea
Şi cîmpia-mpodobită !
Ochii tăi frumoşi, iubită,
Viorelele frumoase...

Ochi frumoşi, ochi viorele,
Numai voi mi-aţi stins norocul,
Binecuvîntat şi socul
Unde mi te-ai dat tu mie !