Calul dracului (George Coşbuc)

    Iarăşi ea!
Îi văd ochii şi guriţa —
A deschis încet portiţa
Şi ivită stă de-abia,
Zăpăcind cărarea mea.
Nu ştiu ce-o fi vrănd portiţa,
Ei, dar fata ştiu ce vrea!
    
    Dinspre drum
Stă deschisă larg fereasta,
Şi-n ea baba! Ce-i şi asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parcă-mi vine-acum-acum
Să mă duc să sparg fereasta
Şi pe babă s-o sugrum!

    Eu mă fac,
Că pornesc în jos pe stradă,
Să-nşel baba, să mă creadă;
Plec şi fluier, stau şi tac —
Dar de unde! Baba-i drac!
Şi chiar dracul-gol să creadă
Unui biet de om sărac?

    Sat pustiu!
Pentr-o babă-ncârligată
Pierzi o zi şi scapi o fată!
Baba-i o momâie-n grâu -
Las' că-i puiu eu mâna-n brâu
Când o prind pe punte-odată
O iau sus şi-o dau în râu!