Călătoria
De la Wikisource
| Călătoria de Anton Pann |
Ah! cu ce dor, cu ce jale
De tine m-am depărtat,
Că-n toat-a mea lungă cale
Nencetat am suspinat.
Nu voi da în veac uitării,
Nici îmi vor ieşi din gînd
Cîte-n minutul plecării
Mi le ziceai lăcrămînd.
Inima arzînd în mine,
Ţ-am zis adio, rămîi,
Şi peste zile puţine
Iarăşi viu să te mîngîi.
Că silit sînt a mă duce
Ş-în mîhnire să te las.
Dar de amoru-ţi cel dulce
Voi dori în orce ceas.
Al meu suflet niciodată
De oftat nu va-nceta,
Ci fii pe parola-ţi dată,
Şi te rog nu mă uita.
 |
Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puţin 100 de ani. |
