Cîmpiei

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare

Cîmpiei
de Ştefan Octavian Iosif


Ca ciocîrliei ce-n văzduhuri
Spre soare ciripind se pierde,
Tot astfel sufletul îmi creşte
Cînd te revăd, cîmpie verde !

În sfînta ta singurătate
De cîte ori n-am rătăcit,
Şi-am adormit în iarba-ţi-naltă,
Sub cerul tău nemărginit !...