Cântecul cel vechi al Oltului
De la Wikisource
| Cântecul cel vechi al Oltului de George Coşbuc |
Vine, tată, Oltul mare;
Malul stâng de-abia-l zăresc.
Las să vie Oltul mare,
Că, români de când trăiesc,
Oltul tot la piept ne are
Şi-i al nostru şi ne ştie
Şi nu bate cu mânie
Malul cel basarabesc.
Vine mare, las să vie
Că ni-e sol dumnezeiesc.
Vine, tată, Oltul mare,
Brazi trăsniţi rostogolind.
Las să vie Oltul mare,
Căci tătarii-ncoace tind,
Dar li-e Oltul în cărare
Şi n-au inimă să-l treacă
Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,
Cu noi horă nu se prind.
Las să vie, că-i îneacă,
Neamul nostru mântuind.
Vine, tată, Oltul mare,
Şi cu sânge-amestecat.
Las să vie Oltul mare,
Că mulţimi de oşti tătare
El pe mal a apucat.
Lifte poartă, lifte duce,
Lifte, bată-i sfânta cruce;
Oltul capul le-a mâncat!
Las să vie să-i apuce
Că ni-e scut de Domnul dat.
Cântec (Ţi-ai mânat prin veacuri turmele de plai) - Imnul studenţilor - Cântec ostăşesc - Dorobanţul - Dunărea şi Oltul - Pentru libertate - Cântecul cel vechi al Oltului - Scut şi armă - Oltenii lui Tudor - Sărindar - Zece mai - Pe drumul Plevnei - Mortul de la Putna - Stema ţării - Fragment epic - Pe dealul Plevnei - Oştirile lui Alah - Graiul neamului - De profundis - Carol Robert - Golia ticălosul - La Smârdan - Cântec (Ţară-avem şi noi sub soare) - Cântecul redutei - Povestea căprarului - Coloana de atac - O scrisoare de la Muselim-Selo - În spital - Raport (Luarea Griviţei, la 30 august 1877) - Spada şi credinţă - Podul lui Traian - Paşa Hassan - Sus inima
