Cântecul Malenei

 

În zori de zi am fost izvorul
Cel șoptitor prin viorele;
Și mi-era unda mai albastră
Ca cerul plin de rândunele!

Dar la amiazi a vrut iubirea
Spre mine farmecul să-și poarte,
Și-acum mi-e apa turburată
Și toate florile sunt moarte!

Iar dacă tu te uiți prin ramuri
Deseară când sfârșești de tors
Și vezi o lacrimă pe geamuri,
Sunt eu, ce poate m-am întors!