Cântec (Coşbuc, 1)
De la Wikisource
| Cântec de George Coşbuc |
Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,
Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai.
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus în luptă
Ştefan şi Mihai.
Când ţi-or pune piedici duşmanii să cazi
Spada ta să fie şi de-acum, române,
Fulger care-aprinde, vânt ce rupe brazi,
Şi te-ncrede-a pururi că vei fi şi mâine
Tare cum eşti azi.
Sus ridică fruntea, vrednice popor!
Câţi vorbim o limbă şi purtăm un nume,
Toţi s-avem o ţintă şi un singur dor
Mândru să se nalţe peste toate-n lume
Steagul tricolor!
Cântec (Ţi-ai mânat prin veacuri turmele de plai) - Imnul studenţilor - Cântec ostăşesc - Dorobanţul - Dunărea şi Oltul - Pentru libertate - Cântecul cel vechi al Oltului - Scut şi armă - Oltenii lui Tudor - Sărindar - Zece mai - Pe drumul Plevnei - Mortul de la Putna - Stema ţării - Fragment epic - Pe dealul Plevnei - Oştirile lui Alah - Graiul neamului - De profundis - Carol Robert - Golia ticălosul - La Smârdan - Cântec (Ţară-avem şi noi sub soare) - Cântecul redutei - Povestea căprarului - Coloana de atac - O scrisoare de la Muselim-Selo - În spital - Raport (Luarea Griviţei, la 30 august 1877) - Spada şi credinţă - Podul lui Traian - Paşa Hassan - Sus inima
