Biblia/Vechiul Testament/Plângerile lui Ieremia/Capitolul 3

←←Capitolul 2

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Plângerile lui Ieremia, Capitolul 3)

Capitolul 4→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
El m-a purtat și m-a dus în întuneric și în beznă.
Da, împotriva mea întoarce și iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
Mistuit-a trupul meu și pielea mea, zdrobit-a oasele mele;
A ridicat zid împotriva mea și m-a înconjurat de venin și de zbucium,
Mutându-mă în împărăția morii, ca pe morții cei din veac.
M-a împrejmuit cu zid și n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanțurile mele;
Chiar când strig și răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
El a astupat cărările mele cu piatră și a întortochiat potecile mele.
El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
Rătăcit-a căile mele, m-a sfâșiat și m-a pustiit;
A încordat arcul Său și m-a așezat ca țintă săgeții Sale,
Trimițând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale.
Făcutu-m-am de râs față de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
A zdrobit de piatră dinții mei și m-a afundat în cenușă.
Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
ți am zis: "S-a dus puterea vieții mele și nădejdea mea în Domnul".
Adu-ți aminte de nevoia și necazul meu, de pelin și otravă!
Să-ți aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
Milele Domnului nu s-au sfârșit, milostivirile Lui nu încetează.
În fiecare dimineață sunt altele, credincioșia Ta este mare!
"Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El".
Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
Bine este omului să poarte un jug din tinerețile lui.
Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!
Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde!
Să dea obrazul lui spre lovire și să se sature de ocară!
Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
Ci El pedepsește și are milă după mulțimea milelor Lui.
Că nu de bună voie umilește și pedepsește pe fiii oamenilor.
Când călcăm în picioare pe toți robii pământului,
Când călcăm dreptatea omului înaintea feței Celui Preaînalt,
Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?
Cine este Cel ce a grăit și s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?
Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele și răul?
De ce suspină omul toată viața, fiecare pentru păcatul lui?
Să cercetăm căile noastre, luând aminte și întorcându-ne la Domnul!
Să ridicăm inimile și mâinile noastre la Domnul din cer!
Noi am păcătuit și ne-am răzvrătit și Tu ne-ai iertat.
Tu Te-ai învesmântat cu mânie și ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
Tu ai făcut din mine o măturătură și un gunoi, în mijlocul popoarelor.
Toți dușmanii noștri au deschis gura împotriva noastră;
De spaimă și de groapă am avut parte, de pustiire și de ruină.
Șuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este ușurare,
Până să se uite în jos și să privească Domnul din ceruri.
Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetății mele.
Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmașii mei,
Au vrut să nimicească în groapă viața mea, și au aruncat cu pietre în mine.
Ape năvăleau peste capul meu și cugetam: "Sunt pierdut!"
Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul și strigătul meu".
Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat și ai zis: "Nu-ți fie frică!"
O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viața mea!
Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi și-mi fă dreptate!
Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
Graiurile potrivnicilor mei și gândul lor ascuns împotriva mea.
Privește: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor!
Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
Dă-le învârtoșare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei!
Urmărește-i cu mânie și nimicește-i sub cerurile Tale, Doamne!

▲ Începutul paginii.