Biblia/Vechiul Testament/Numerii/Capitolul 21

←←Capitolul 20

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
(Vechiul Testament, Numerii, Capitolul 21)

Capitolul 22→→

Descarcă această pagină ca EPUB

Auzind însă regele canaanean din Arad, care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliții și a luat pe unii din ei în robie.
Atunci a făcut Israel făgăduință Domnului și a zis: „De vei da pe poporul acesta în mâinile mele, îl voi nimici pe el și cetățile lui”.
Și a ascultat Domnul glasul lui Israel și a dat pe Canaanei în mâinile lui și el i-a nimicit pe ei și orașele lor și a pus locului aceluia numele: Horma, adică nimicire.
De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roșii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-și piardă răbdarea.
Și grăia poporul împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise, zicând: „La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă și sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă”.
Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel.
A venit deci poporul la Moise și a zis: „Am greșit, grăind împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze șerpii de la noi”. Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor.
Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ți un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat care se va uita la el va trăi”.
Și a făcut Moise un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă și trăia.
Sculându-se de acolo, fiii lui Israel au tăbărât la Obot.
Iar după ce s-au ridicat și din Obot, au tăbărât la Iie-Abarim, dincolo de pustiu, în fața Moabului, către răsăritul soarelui.
De acolo s-au ridicat și au tăbărât în valea Zared.
Ridicându-se apoi și de acolo, au tăbărât dincolo de Arnon, în pustia care e afară din hotarele Amoreilor. Căci Arnonul este hotar între Moabiți și Amorei.
De aceea se și zice în „Cartea războaielor Domnului”:
Domnul a cuprins Vahebul cu curgerile sale năvalnice și șuvoaiele Arnonului și povârnișul curgerilor de apă care se întinde până la localitatea Ar și se oprește în hotarul Moabului.
De acolo s-au îndreptat spre Beer, fântâna despre care a zis Domnul lui Moise: „Adună poporul și le voi da apă să bea”.
Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta: „Lăudați fântâna aceasta, cântați imne în cinstea ei!
Fântâna pe care principii au săpat-o, pe care mai-marii poporului au deschis-o cu sceptrul, cu toiegele lor!”
Din Beer au mers la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot;
Iar de la Bamot la valea din câmpia Moabului, pe vârful muntelui Fazga, în fața pustiului.
De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vești de pace, ca să i se spună:
„Dă-mi voie să trec prin țara ta. Nu ne vom abate nici la ogorul tău, nici la via ta, nici apă din fântâna ta nu vom bea, ci vom trece de hotarele tale!”
Dar Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin țara lui, ci și-a adunat tot poporul său și a pășit împotriva lui Israel în pustie, înaintând până la Iahaț, unde s-a luptat cu Israel.
Însă Israel l-a bătut, măcelărindu-l cu sabia, și i-a cuprins țara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci hotarele Amoniților erau întărite.
Luând toate cetățile acestea, Israel s-a așezat în cetățile Amoreilor: în Heșbon și în toate satele care țineau de el.
Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Amoreilor și-i luase din mâini toată țara Amoreilor de la Aroer până la Arnon.
De aceea și zic rapsozii în bătaie de joc: „Veniți la Heșbon, ca să se zidească și să se întărească cetatea lui Sihon.
Că a ieșit foc din Heșbon și pară de foc din cetatea lui Sihon și a mistuit Ar-Moabul și pe stăpânii munților Arnonului.
Vai de tine, Moab! Ești pierdut, poporul lui Camos! Feciorii lui s-au risipit și fetele lui au ajuns roabe la Sihon, regele Amoreilor.
Tras-am asupra lor cu săgeți. De la Heșbon până la Dibon tot este dărâmat, am pustiit tot până la Nofa, care e aproape de Medeba”.
Și așa s-a așezat Israel în toate cetățile Amoreilor.
De acolo a trimis Moise să iscodească Iazerul, pe care l-a luat împreună cu satele lui și a alungat pe Amoreii care locuiau acolo.
Și întorcându-se, a luat calea spre Vasan; iar Og, regele Vasanului, a ieșit înaintea lor cu tot poporul său, ca să se războiască la Edrei.
Atunci a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el, că-l voi da în mâinile tale pe el și tot poporul lui și toată țara lui și vei face cu el cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon”.
Și l-a bătut pe el, pe fiii lui, și pe tot poporul lui, de n-a lăsat viu nici pe unul din ai lui, și a cuprins țara lui.

▲ Începutul paginii.