Biblia/Vechiul Testament/Cartea Judecătorilor/Capitolul 18

←←Capitolul 17

Biblia de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (Vechiul Testament, Cartea Judecătorilor, Capitolul 18)

Capitolul 19→→

1. În zilele acelea nu era rege în Israel; și în timpul acela seminția lui Dan își căuta moșie unde să se așeze, căci până atunci nu-i căzuse încă parte deplină printre semințiile lui Israel.
2. Și au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, bărbați puternici, din Țora și din Eștaol, ca să cerceteze țara și s-o cunoască și li s-a zis: "Duceți-vă și cunoașteți țara aceea!" Și s-au dus aceia în Muntele Efraim, la casa lui Mica și au rămas acolo.
3. Pe când se aflau ei la casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit și intrând la el, l-au întrebat: "Cine te-a adus aici? Ce faci și pentru ce stai aici?"
4. Iar el le-a răspuns: "Cutare și cutare a făcut pentru mine Mica și mi-a dat simbrie și iată eu îi sunt preot".
5. Aceia însă i-au zis: "Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm, de vom izbuti pe calea în care am plecat".
6. Iar preotul le-a zis: "Mergeți cu pace, calea voastră în care mergeți este înaintea Domnului".
7. Și s-au dus cei cinci bărbați și au ajuns la Laiș și au văzut că poporul din el trăiește în pace, după obiceiul Sidonienilor, liniștit și fără grijă, și că nu era în țara aceea cine să obijduiască cu ceva sau să aibă stăpânire: de Sidonieni ei trăiau departe și cu nimeni nu aveau ei nici o treabă.
8. Atunci s-au întors cei cinci oameni la frații lor în Țora și Eștaol și au zis frații lor către ei: "Ce ne spuneți?"
9. Iar ei au răspuns: "Să ne sculăm și să mergem asupra lor. Am văzut țara și este foarte bună. Voi însă să nu stați pe gânduri și să nu zăboviți a merge și a lua în stăpânire tara aceea.
10. Când veți merge, veți da de un popor fără grijă și de o țară întinsă; Dumnezeu o va da în mâinile voastre; acolo este un loc, unde nu lipsește nimic din tot ce dă pământul".
11. Și au plecat într-acolo din țara și din Eștaol din seminția lui Dan șase sute de oameni, încinși cu arme de război.
12. Aceștia s-au dus și au tăbărât în Chiriat-Iearim în Iuda. De aceea se și numește locul acela tabăra lui Dan până în ziua de astăzi și e în dosul lui Chiriat-Iearim.
13. De acolo s-au îndreptat spre Muntele Efraim și au venit la casa lui Mica,
14. Atunci au zis cei cinci bărbați, care fuseseră să iscodească țara Laiș, către frații lor: "Știți voi oare că în una din casele acestea este un efod, un terafim, un idol și un chip turnat? Așadar, gândiți-vă ce trebuie să faceți".
15. Apoi s-au abătut într-acolo și au intrat la casa levitului celui tânăr, în casa lui Mica și i-au dat bună ziua.
16. Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu arme de război, s-au oprit la poartă.
17. Iar cei cinci oameni, care fuseseră de iscodiseră țara, s-au dus și au intrat acolo, au luat idolul și efodul și terafimul și chipul cel turnat. Preotul însă stătea la poartă cu cei șase sute de oameni încinși cu arme de război.
18. Când au intrat ei în casa lui Mica și au luat idolul, terafimul, efodul și chipul cel turnat, preotul le-a zis: "Ce faceți voi?"
19. Iar ei au zis: "Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi și ne fii părinte și preot; este mai bine oare de tine să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot într-o seminție sau într-o familie a lui Israel?"
20. Atunci preotul s-a îmbunat și a luat efodul, terafimul, idolul și chipul cel turnat și s-a dus cu mulțimea.
21. După aceea ei s-au întors și au plecat, punând copiii, vitele și avutul înainte.
22. Iar după ce s-au depărtat de casa lui Mica, Mica și locuitorii caselor vecine cu casa lui Mica s-au strâns și au alergat după fiii lui Dan,
23. Și au strigat către fiii lui Dan, care s-au întors și au zis către Mica: "Ce ai de strigi așa?"
24. A zis Mica: "Voi mi-ați luat dumnezeul meu, pe care l-am făcut eu, și pe preotul meu și v-ați dus. Ce-mi mai rămâne? Cum dar ziceți: Ce ai?"
25. Iar fiii lui Dan i-au zis: "Taci, să nu-ți mai auzim gura! Altfel, supărându-se, unii din noi vor tăbărî pe tine, și vei pieri și tu și familia ta".
26. Și s-au dus fiii lui Dan în drumul lor; iar Mica, văzând că aceia sunt mai tari decât el, s-a întors și s-a dus la casa sa.
27. Iar fiii lui Dan au luat ceea ce făcuse Mica și pe preotul care era la el și s-au dus la Laiș asupra unui popor liniștit și fără grijă și l-au ucis cu sabia și cetatea au ars-o cu foc.
28. Și n-a avut cine să-l ajute, căci era departe de Sidon și nu avea legături cu nimeni. Cetatea aceasta se afla în valea cea din apropiere de Bet-Rehob. Și au clădit din nou cetatea și s-au așezat în ea.
29. Apoi au pus numele cetății Dan, după numele străbunului lor Dan, fiul lui Israel; mai înainte însă numele cetății era Laiș.
30. Și au așezat fiii lui Dan idolul la ei. Iar Ionatan, fiul lui Gherșom, și fiii săi au fost preoți în seminția lui Dan până în ziua robirii țării.
31. Și au avut la ei idolul făcut de Mica în tot timpul cât cortul lui Dumnezeu a fost la Șilo.

▲ Începutul paginii.