Baladă (Iosif)

Prin crîngul străbătut de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună
Trecînd cu părul despletit.
Şi-n păru-i poartă o cunună
De mirt, şi mirtu-i veştejit...

— Copilă dragă, fiii cuminte
Şi fugi de dragoste în mai...
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Şi nu iubi în luna mai !...
Copilă dragă, fii cuminte...

Te-aşteaptă ceasul rău în cale
Pe înfloritele poteci,
Şi tot norocul vieţii tale
Se va întuneca pe veci...
Te-aşteaptă ceasul rău în cale...

Şi-atunci vei plînge-aşa,-n neştire,
Şi vei înnebuni de dor,
Nici n-o să afli liniştire,
Că nu e leac alinător,
Vei plînge singură,-n neştire...

Doar am iubit şi eu ca tine
În mai, şi n-am avut noroc !
Priveşte şi ia seama bine
Cum rătăcesc din loc în loc,
Doam am iubit şi eu ca tine...

Dar tu, copilă, fii cuminte
Şi fugi de dragoste în mai !
O, nu te-ncrede-n jurăminte
Şi nu iubi în luna mai...
Copilă dragă, fii cuminte...

Prin crîngul luminat de lună,
De primăvară înflorit,
Pribeagă, cîntă o nebună :
Ea poartă părul despletit,
În păr i-atîrnă o cunună
De mirt, şi mirtu-i vestejit...