Aventura cu alde Marița

Aventura cu alde Marița de George Ranetti

Am întâlnit-o la marșandă,
Își cumpăra o pălărie,
Și i-am făcut o prepagandă
Dă să făcuse stacojie.

Marița o chema... Marița
(Un nume să te lingi pă buze
Mai dulce dă cât e alvița!)
Și-ntâi voia să mă refuze.

— Consimte, ah, Marițo neică,—
I-am zis ciupind-o dă turnură, —
Și hai să te tratez c-o fleică
Și c-o juma dă băutură!

Mi-a arătat întâi fasoane,
Da-p-ormă n-a avut ce face,
Ca io-s teribel la cocoane
Nici moarte nu le las în pace.

Ș-am petrecut la nemurire;
Era cea mai vivantă damă!
Mi-a oferit a ei iubire,
Eu două chiluri și pastramă.

Da-când a fost la pont, ca dracu,
Mi-a zis să viu a doua seară...
Săraca o durea stomacu
Și avea, pardon, ișire-afară!