Astrologia

    La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
    Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni ;
    Fiindcă-n anul acela cîte prevestiri s-au pus
    Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
    Unul ce şedea la masă împreună a prînzi
    Şi de astrologi cuvîntul îndată cum auzi,
    „Domnilor ! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog,
    Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog
    Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sînt toţi nişte lipsiţi,
    Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.”
    Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
    Carele la acea masă servitor şi el a fost
    Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel.
    Îl aduse fără creieri, carii îi mîncase el ;
    Stăpînul său, luînd capul ş-în el creieri nevăzînd,
    S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicînd :
    „Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel ?”
    „Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”