Antioh Cantemir: Epigrame

 

I - La un egoist

Critică și sfătuiește Cleandru pe-oricine vede,

Unu-i leneș, altu-i grabnic, celălalt drept nu mai șede;

Cesta reguli nu păzește,

Cela nu se îngrijește

De nimic; ș-a lui purtare a să-l ducă la pieire.

Dar când ar vrea să se vadă și el fără părtinire,

Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată,

Ci egoismu-l îmbată.

Pesemne în lumea asta așa e dat să fim noi;

Un orb când duce pre altul, cad în groapă amândoi.

II - La icoana sfântului Petru

Ce stai cu cheia, Petre? — În rai voi să slobod

Răsăriteana ceată. — Dar celălalt norod

Ce-n lanțurile Papei s-au prins așa ușor?

— Eu n-am cu dânșii treabă; ei au chelarul lor.

III - La brut

Că ești cuminte, Brute, toți oamenii gândesc,

Că ești un nerod însă eu nu mă îndoiesc;

De-or întreba pricina, o pot spune de rost:

Când taci tu ești cuminte, iar când grăiești, un prost.

IV - La Lida

Pentru ce Druz ia pre Lida, o bătrână hârcă, sură,

Ce în gingini molfăiește neavând nici un dinte-n gură?

— Pentru că plăcerea-i este să adune-anticități,

Vrea să aibă și pre Lida printre alte rarități.

V - La Erazdu

Prietene Erazde, ești prea capricios,

Privesc că nici o fată nu poate să-ți mai placă;

Cu toate-ai fost în vorbă și fără vrun folos.

Una nu e frumoasă, alta e prea săracă,

Aceasta n-are zestre sau nu-i de măritat,

Tot alegând nevastă, ai rămas ne-nsurat.

VII - La cititorii satirelor

N-am voit cu-a mele satiri eu pre nime a jigni,

Ci defecte urâcioase m-am silit a prihăni;

De aveți însă dorință a nu vă cunoaște-n ele,

Vă-ndreptați, dacă se poate, de năravurile rele.

VIII - La Leandru

Cinci ceasornici de perete, și vro cincisprece de masă

Și de buzunar Leandru are întru a sa casă;

Toată ziua el nu face decât tot le regulează

Înapoi sau înainte, le întoarce și le-așează.

Din această osteneală ce folos poate să-i vie?

Nici un om ca dânsul bine câte ceasuri sunt nu știe.

IX - La un nou boierit

Între numărul cel mare de boieri ce-avem, Silvan

Este cel mai plin de fumuri, mai nerod, mai gogoman.

Oare pentru ce la oameni nu voiește să se-nchine?

— De când vindea lapte-n piață, el încă n-a uitat bine;

Cofăieșul de pe capu-i să-ngrijește-a nu scăpa,

Pentru-aceea el la nime nu-ndrăznește-a se pleca.