Adesea singur

 

Adesea singur stând în veghere,
O suvenire d'un cer senin,
În recea nopte și 'n tăcere,
            M'adorme lin;

Și'n legănarea ei de mistere,
C'o melodie fără suspin,
Orice disgrații și displăcere
            Nu mai revin.

Cât e de dulce astă visare,
Care me face fără 'ncetare
            Surîzător;

Dar vîntul suflă printre ruine,
Și visul sboră, lăsând în mine
            Tristul meu dor!