A fi iubită

 

But, oh! the choice what heart can doubt,
Of tents with love, or thrones without?
(Thomas Moore)

Muriși, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însuflețit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.

Ți-a fost, o, Eloise, fatală dimineața.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ți crez,
Și - crin în mînăstire - sfîrșitu-ți-ai viața...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.

Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îți este și nu-l mai poți vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar și moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!

Ah, să te știi iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îți vine, dar lacrime cerești!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har și norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăiești!...