Învierea

De la Wikisource

Trecut-a sâmbăta-n mâhnire,

Şi noua zi în cer luceşte;

Pe Domnul său cu tânguire

L-aşteaptă turma şi scârbeşte.

,,Ca scăpărarea de lumină

Eu voi veni la judecată!"

A zis El, şi acuma iată

I-i mut mormântul în grădină!

Dar sufletul Mariei crede

Şi dragostea îi este mare;

Ea adevărul îl prevede,

Luptând cu-ntâia necrezare.

Miresme strânge şi aduce

Ea la mormânt: într-însul — nime...

S-aude: ,,Cel murit pe cruce

A fost furat de jidovime!"

Atunci, amarul ca să-i stingă,

I se arată Iisus;

Dar nu-L cunoaşte şi cu tângă

L-a întrebat: ,,Nu tu L-ai dus?"

Şi-ndată El durerea-i stinge

Cu vorbele, de taină pline:

,,Sunt Eu, Marie, nu mai plânge

Şi nu te-atinge-acum de Mine!"

Aprilie 1912