Sari la conținut

Încă o zi

Încă o zi
de Grigore Alexandrescu
3634Încă o ziGrigore Alexandrescu


Încă o zi cu tine, o zi de fericire,
În dulcile extazuri ce simt, când te privesc:
Încă un ceas... un zâmbet... Adânca mea iubire
Izvoarele nădejdii mai mult nu o hrănesc.

Și soarele mai palid din zi în zi îmi pare,
Și coardele vieții în pieptu-mi obosit
Se rup! nici tinerețea, nici scumpa-ți sărutare
Nu pot ele să schimbe ce soarta a voit.

Întorc acum asupră-ți privirea-mi dureroasă,
Ca cel din urmă-adio la tot ce am pierdut:
Din ceața veșniciei, stea blândă, luminoasă,
Te văz lucind departe, departe în trecut:

Și tot ce e-n natrură, obiecte și ființe,
Panórama de umbre, se-ntunec, se strecor;
Iluzia mă lasă: ... și artă și silințe
Sunt stăvile zadarnici l-al sufletului zbor?

Aș vrea numai, blând înger, ca numele-mi să fie
Scump, drag inimii tale, ades să-l repetezi,
Precum un dulce sunet, precum o melodie
În inimă-ți rămasă din ani ce regretezi.

Căci toată-a mea viață îți fu ea închinată,
Căci alt decât iubirea-ți ea nu avu mai sfânt,
Căci tu ești încă astăzi dorința-mi neschimbată,
Și visu-mi cel din urmă aicea pe pământ.

Eu știu că la povara-mi și tu ai luat parte,
Eu știu că-n suferința-mi și tu ai suferit,
C-aceeași ne-a fost calea: a unuia în moarte
S-a săvârșit; ce strică? n-am vrut a fi iubit?

N-a fost această ținta, sfârșitul pentru care
Gândirea-mi fără preget în munci am frământat?
Nu dobândesc răsplata dorită cu-nfocare?
Nu e acesta rodul ce eu am semănat?

Apoi dac-al tău suflet l-am bănuit vreodată,
Dacă nemulțumirea-mi adesea te-a mâhnit,
E vremea de iertare: ...vecia nempăcată
Mă cheamă... cerul iartă acelor ce-au iubit.

De ce să plâng viața? în trista-i prelungire
Ar fi văzut ea poate amoru-ți apuind:
Minciuna, calomnia dau tainică izbire,
Lumina, adevărul în inimi înnegrind.

Dar când ia însăși moartea a noastră apărare,
Când neagra ei pecete pe groapă s-a-nsemnat,
Ca martor de credință, chezaș de neuitare,
Păstrează suvenirul acelui depărtat.

Valea răsunătoare, a râului murmură,
Veșteda toamnei frunză ce flutură în vânt,
Palida lunii rază, puternica natură
Îți vor șopti adesea cuvinte din mormânt.