În bivuac la Akerman

În bivuac la Akerman de Octavian Goga

Adie-n soarele de-amiază
Un vânt de secetă dușman,
Batalionul cantonează
Pe-un vârf de deal, la Akerman.

Printre scaieți și pălămidă,
Jos pe nisip lângă răzor
Sunt puștile în piramidă
Și sunt soldați în umbra lor.

În largul zărilor senine
Lucește lacul solitar
Și golul stepei ucraine
În depărtări peste hotar.

Flăcăii zac întinși pe spate,
Olteni de fel din Mehedinți,
Cu ochii-nchiși pe jumătate
În ploaia razelor fierbinți.

Ce amintiri, ce griji, ce gânduri
Le-or fi umbrind acest popas?
Ca s-a făcut tăcere-n rânduri
Și nu s-aude niciun glas...

Târziu un fluier prinde-a zice
O doină veche de pe Jiu,
Din ochi dau lacrimi să le pice
De-atâta jale și pustiu...

O față doar se luminează
În somn.... e domnul caporal.
Nenorocitul se visează
La Alba-Iulia-n Ardeal...

Vinerea Patimilor, 1918