Sari la conținut

Un dicționar român

(Redirecționat de la Un dicţionar român)
Un dicționar român
de Ion Luca Caragiale
1985Un dicționar românIon Luca Caragiale

Dicționarele au fost întotdeuna considerate ca contingentul cel mai însemnat al genului plictisitor. Răsfoirea unor asemenea cărți nu se face decât la momente solemne în viața școlărească, la traducerea unui autor sau la prepararea unui examen, și atunci, vorba o dată găsită, nenorocitul caută să se sustragă cât mai repede de sub acea atmosferă savantă, dar obositoare.

Iată, însă, un dicționar, apărut zilele acestea — Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șaineanu — care pare a respira un aer mai simpatic și unde percurgerea unei pagini îți satisface nu numai curiozitatea, ci-ți insuflă dorința de a nu bate în retragere. Prin ce mijloc a reușit autorul să facă întrucâtva interesante niște materiale obicinuit atât de aride? Prin faptul, cred, că el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrățișeze toate manifestațiunile vieții ale unui popor modern: literatură, științe, arte, meserii, industrie, comerț etc. Astfel, acest dicționar universal oferă o imagine redusă, dar precisă a culturei noastre actuale, întrucât ea se oglindește în limbă.

Un alt mijloc de care s-a servit autorul spre a da viață definițiunilor sale a fost preocuparea de a sprijini cu mărturii autentice vorbele și imanțele lor de sens. Percurgând vrun cuvânt cu o bogată ramificațiune de însemnări, dispuse cu pricepere și metodă, în momentul de a-și opri pașii, o citațiune frumoasă dintr-un poet sau prozator de ai noștri încurajează pe călător a-și continua calea...

D. Șăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanță egală cu elementele neaoșe ale limbei. Aceste neologisme reprezentă ultima fază a culturii noastre sub acțiunea Occidentului, și în specia a Franței. Prin răspândirea din ce în ce mai mare a presei și a învățământului, ele încep a pătrunde în stratele de jos ale populațiunii urbane și a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai așteaptâ astăzi să primească în efecte, în natură, “stima și considerația” ce o adăstase mai multe zile de la șeful său, subprefectul din vremea lui AIecsandri. Viața modernă, cu curentele ei multiple, vulgarizează pretutindenea nouele achizițiuni ale culturei.

Dar nici arhaismele nu sunt trecute cu vederea în opera d-lui Șăineanu. Cunoașterea acestor vechi termini de ordine culturală este indispensabilă celui ce nu voiește să se înstrăineze cu totul de trecutul istoriei noastre. Altmintrelea, se expune la pățania ziaristului despre care povestește Ioan Ghica într-una din epistolele sale. Acesta scrisese că s-au luat de la turci 400 care de zaherea, și criticul inteligent protesta că turcii nu puteau s-aibă nevoie de 400 care încărcate numai cu zahăr!

Valoarea dicționarului crește încă prin adaosul noțiunilor generale relative la biografia, geografia și istoria atât națională, cât și straină. Până azi nu posedam încă nici o lucrare specială în aceste diferite ramuri, ale științei, așa că Dicționarul universal e o inițiativă lăudabilă și în această privință. N-am nevoie să mai fac elogii autorului pentru munca sa îndelungată și conștiincioasă spre a înzestra școala și societatea noastră cu o carte atât de indispensabilă. D. Șăineanu este unul dintre tinerii noștri învățați, la cari soliditatea științifică se asociază cu un adevărat talent de vulgarizare.