Pricinile pentru care fieștece preot are voie să slujească în noriia altuia

Jump to navigation Jump to search
Pricinile pentru care fieștece preot are voie să slujească în noriia altuia
de Antim Ivireanul


1. De să va întâmpla cuiva nevoe de moarte și preotul acelui sat / nu să va afla acolea, ce va fi lipsind undeva, departe, sau va fi cumva și el bolnav, atuncea pentru nevoia morții, preotul din enoriia care va fi mai aproape, să aibă voe să-l ispoveduiască și să-l cuminece, și de va muri să-l și îngroape, pentru ca nu cumva să moară negrijit cu célea ce să cad creștinului. Așijdirea și la botez.

2. Așijdirea pentru întâmplarea morții să cade preoților carii au enoriile lor aproape să dea unul altuia înștiințare când vor vrea să meargă undeva și va lipsi vreunul din enoriia lui și întracea / norie va veni cuiva ceasul morții, să vie preotul aceiialalte enorii să-l ispoveduiască și să-l cuminece.

3. Încăși de va lipsi preotul vreunii enorii întru care s-ar afla omul în cumpăna morții și preotul ceiialalte enorii fiind chiemat de oamenii bolnavului, pentru ca să-l ispoveduiască și să-l cuminece și el nu va vrea să meargă, ce va pune pricini la mijloc cum că are treabă, sau vrajbă cu preotul enoriei aceiia și de s-ar întâmpla ca să moară acel om negrijit, să știe că-l vom lipsi de tot de preoție, de vréme ce au / lăsat un suflet și au perit, pentru care Dumnezeu s-au făcut om și au priimit moarte pentru mântuirea lui.

4. Iarăși vă poruncim și aceasta că să întâmplă de fug unii de prin judéțele și satele lor pentru nevoi și vin întralte judéțe și sate. Ce pentru aceștea dăm voe ca unde s-ar afla și de s-ar întâmpla nevoe de moarte, sau și fără de nevoia morții de vor vrea să să ispoveduiască și să să cuminece până să vor întoarce iară la locurile lor, să-i ispoveduiți și să-i cuminecați; pentru ca acéste doao sunt trebuincioase la creștini. / Iară nuntă de s-ar întâmpla să facă acești fugiți, să nu-i cununați până nu să va face cercare ca nu caréa cumva să fie rudenie de sânge, sau alte întâmplări de care s-au zis mai sus; că fără ispovedanie și fără de cuminecătură nu să poate mântui omul, iară fără de împreunarea nunții să poate mântui.

5. Așijdirea vă poruncim frați de cruce nici cu un mijloc să nu lăsați să să facă, pentru căci să fac multe lucruri necuvioase prin mijlocul acei frății. Iară de va îndrăzni cineva din preoți, să va pedepsi și el și acei ce s-au făcut frați de cruce, după cum scrie la sfânta / pravilă, cap 210, list 198.

6. Așijdirea vă facem în știre și pentru țigani, ca de acum înainte să purtați de grijă să nu lăsați să să mai facă între dânșii céle ce s-au făcut până acum; adecă de va veni țigan cu țigancă să să cunune, până nu-i veți iscodi cu tot denadinsul, foarte cu amăruntul pentru toate céle ce opréște pravila, ca și la toți creștinii, să nu-i cununați.

Iară mai vârtos, de va fi țiganul a unuia și țiganca a altuia, până nu vor aduce scrisoare fieștecarele de la stăpânul său, cum că iaste cu voia lor și cum că vor îngădui unul pre altul până / să vor împăca amândoao părțile, au cu schimbu după obiceiul țării, suflet pentru suflet, au cu bani să răscumpere unul de la altul acel suflet, să nu-i cununați și nici cu un mijloc, măcar de v-ar face verice sile, au înfricoșare.

Și acea scrisoare să o țineți foarte cu seamă bună la voi, veri la carele s-ar întâmpla; ca de va vrea cineva din stăpânii acelor țigani ce s-au împreunat cu voia lor să nu să ție de cuvânt, au în pizmă să facă să-i desparță, să aveți cu ce vă da seama, căci apoi veți cădea în osândă și în pedeapsă, pentru căci că țiganii încă sunt / creștini, botezați în numele sfintei Troițe. Și avem datorie, în tot chipul, veri cu ce mijloc s-ar putea, să-i punem la calea cea creștinească, că vom vrea să dăm seamă înaintea înfricoșatului judecătoriu pentru sufletele lor și noi, deaca nu vom învăța pentru dânșii céle ce să cuvin și voi, deaca nu veți face céle ce vă poruncim și stăpânii lor, deaca nu să vor supune dreptății și ascultării besericești.

7. Să știți și aceasta că de să va întâmpla unul să botéze pre cineva, la vrémea căsătoriei celui botezat poate să-l cunune altul, că / bisérica nu opréște. Ce pentru aceasta să nu să facă turburare și gâlceavă, precum s-au întâmplat la mulți, de-au venit înaintea noastră de s-au judecat.

8. Așijderea vă facem în știre ca nimenea din voi să nu îndrăznească să facă besérică undeva până nu veți lua blagoslovenie de la arhiereul locului, nici să lăsați pe alții să facă până nu se va face știre, ca să li să dea voe, cu blagoslovenie, după porunca pravilei. Că și pentru aceasta să fac multe gâlcevi și multe vătămări de suflete și trebue să să păzească.

9. Iată dară că v-am făcut înștiințare / de câte am socotit că sunt trebuincioase și de folos, ca să vă luminați și voi și să învățați și pre alții și de câte au venit și s-au judecat înaintea noastră și de câte am înțeles prin oameni cinstiți și credincioși că să fac între voi și vi le trimitem tuturor, tipărite, ca să știți carele să faceți și carele să învățați și de carele să vă feriți.

Iară cine dintru voi va face împotriva vreunui lucru dintre acéstea ce scriem, sau va lenevi și nu le va învăța acéstia toate câte să cuprind într-această cărticea ca să știe în ce chip să le săvârșească, / pentru ca să poată îndrepta pre creștini și să le folosească la céle sufletești, pre unul ca acela bine să știe că-l vom catherisi desăvârșit, precum sfintele canoane ale sfinților apostoli și ale săboarălor poruncesc; și de-aciia nu mai iaste cu putință a i să erta, să fie preot, pentru ca să nu-și mai răpue sufletul cu neștiința lui și să pue în osândă și pre alții.

Iară de veți păzi acéstea ce vă poruncim, atuncea cu adevărat veți fi preoți adevărați ai lui Dumnezeu celui adevărat și vă v-a dărui pentru paza poruncilor lui și într-această lume bunătățile / lui și în viiața cea viitoare, împărățiia lui cea cerească.

Așa faceți, precum vă scriem, ca și darul domnului nostru Iisus Hristos cu rugăciunele și cu blagosloveniia smereniei noastre să fie cu voi cu toți.

Tipărită în Sfânta Mitropolie în Târgoviște, la anul de la zidirea lumii 7219 <1710>, noembrie 8, de Gheorghie Radovici.

Sfârșit și lui Dumnezeu laudă. /