Preoțimea și poporul nostru
Preoțimea și poporul nostru de Alexei Mateevici |
Grea vreme.
O stare de cumpănă, o stare nehotărâtă, prin care arareori a mai fi trecut moldoveanul nostru basarabean cu toate nenorocirile lui. Știm cu toții, că scaparea noastră este numai cea mai strânsă unire între noi înșine. Știm că prin această unire trebuie să ne gătim în cel mai silitor chip de alegeri, de la care atârnă tot viitorul nostru.
Înaintea noastră se desfășoară un drum neted și, mergând pe acest drum, am putea să ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici.
Nu ni se dă nouă voie să facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș să ne strângem la un loc, să vorbim despre ce ne doare pe noi, să ne punem unul pe altul la cale, să ne cunoaștem simțirile și părerile noastre, să știm pe cine să-l alegem.
Nu putem, vasăzică, să ne pregătim ca oamenii, cum se cuvine, pentru zidirea vieții noastre.
Iar, precum am mai spus, trebuie să ne pregătim.
Grea vreme... Ce să facem noi în vederea unor asemenea lucruri?
Bietul țăran al nostru suferă mai dihai decât toți.
Nu-și află loc el, sărmanul, neștiind cum să iasă din așa stare. Și neagra deznădăjduire îl cuprinde pe dânsul tot mai mult. Dar nu trebuie ca deznădăjduirea să-i acopere cu totul sufletul. Nu trebuie să creadă că viața lui este prăpădită și că va sta vecinic uitat de toți.
El trebuie să se îndrepte, mai înainte de toate, la acei oameni din neamul moldovenesc, care sunt mai luminați decât el și care nu s-au lepădat de el, dar stau foarte aproape de el, ascultă glasul plângerilor lui și trăiesc o viață cu dânsul.
Acești oameni, ținând încă minte că sunt moldoveni, se înțelege că-l vor asculta și-i vor da tot ajutorul care va fi cu putință. Ei vor merge în rând cu dânsul spre ajungerea țintei dorite, având în inimi tot acel dor de o viață mai bună pentru întregul norod moldovenesc din Basarabia.
Cine-s aceștia?
Mai întâi trebuie să spunem că sunt preoții binevoitori ai poporului, care foarte bine știu viața țăranului.
Sunt mulți și alți oameni luminați și cu știință, care înțeleg starea poporului, nevoia lui de dreptăți de care este lipsit. Dar de dânșii vom vorbi mai pe urmă, fiindcă preoții poporani au, se înțelege, mai multă însemnătate — ei sunt căpeteniile sufletești ale țăranilor. La noi, în Basarabia, nici într-o tagmă, care numără în rândurile sale pe moldoveni, nu s-a păstrat așa de bine iubirea către neam, limba și obiceiurile străbunilor, afară, bineînțeles, de țărani, ca în tagma duhovnicească. Și, afară iarăși de țărănime, nici una din celelalte tagme n-are atâți moldoveni ca aceeași tagmă duhovnicească. Lucrul acesta este foarte vajnic pentru noi, moldovenii, îndeobște și trebuie să ne spuie nouă multe. Acestea multe însă pot să fie spuse în două-trei cuvinte: în pieptul preoțimii moldoveneș ti basarabene arde încă sfântul dor al neamului moldovean, încă nu s-au stins simțirile și graiul moldovenesc.
Să mergem acuma mai departe.
Se știe că mulți preoți sunt vrăjmași poporului și chiar își dovedesc vrăjmășia lor prin lucruri nelegiuite. Asta țăranii noștri o știu bine și în taină se uită la acei preoți cu necrezare. Mai sunt destui preoți care chiar își arată dușmănia lor către popor, intrând în „soiuzul adevăraților ruși“, și iarăși făcând fel de fel de ticăloșii. Acest lucru face necrezarea țăranilor încă și mai mare.
În fiecare obște de oameni sunt și lepădături. Asta se poate vedea întotdeauna și peste tot locul, dar mai ales în ziua de astăzi în viața noastră. Noi luăm preoțimea întreagă îndeobște și vedem cu bucurie că ea poate să fie cea mai bună tovarășă și ajutătoare a țărănimii. Mai mult: ea este datoare să meargă împreună cu țăranii. Asta trebuie s-o înțeleagă și preoții și țăranii.
Preoții sunt povățuitorii țăranilor în viața lor sufletească. Ei sunt „părinții“ fiecăruia, părinții duhovnicești, precum se și numesc. Legea creștinească, ai cărei slujitori sunt ei, zice că îndeplinirea nevoilor trupești și sufletești ale țăranilor nu numai că este legitimă, dar trebuie să fie făcută numaidecât.
Preotul, lăsând la o parte toate vorbele și părerile huligănești (care sunt destul de răspândite uneori chiar între cei mai buni dintre ei), să-și aducă aminte de spusele Sf. Evanghelii, ce-o citește în fiecare duminică în biserică. Numai aceste două lucruri trebuie să facă preotul moldovean, ca să-și dea socoteala despre datoria pusă asupra lui de Acela căruia i se roagă el, de datoria către neamul lui în asemenea vremuri grele, cum sunt ale noastre. Noi avem multe dovezi că uneori preoții au scăpat din robie noroade întregi în vremi de luptă.
Și preoții noștri basarabeni au dovedit destul de des că-și iubesc neamul și limba. În clipa de față, în înaintea alegerilor, preoții trebuie să facă toate ce pot, pentru ca alegerile să fie potrivite cu dorințele neamului moldovean din Basarabia. Ei trebuie să le lămurească țăranilor aceste dorințe, ca țăranii să le înțeleagă bine și drept, să știe ce să ceară. Ei pot să facă prin sate adunări și sfaturi despre alegeri, să se înțeleagă între sine cum să le facă anume aceste adunări, să le lămurească țăranilor toate celea ce se ating de ele.
Multe pot să facă ei.
Numai ei singuri pot să pregătească poporul pentru alegeri.
Numai astfel vor putea ieși în dumă așa deputați, care vor lupta pentru cultura moldovenească și vechile drepturi moldovenești.