Literatura și Politica

(Redirecționat de la Literatura şi Politica)
Jump to navigation Jump to search
Literatura și Politica
de Ion Luca Caragiale


Stimate oaspete și stimați meseni,

Pentru întâia oară mă găsesc într-o adunare politică - nu e cea d-întâi la care iau parte: de douăzeci și cinci de ani, iubirea de artă m-a îndemnat să scap cât mai puține din cele ce s-au ținut la noi, - o adunare politică unde am auzit că se vorbește de altceva și mai ales că se gândește la altceva decât la treburi și izbânzi materiale.

E drept că de vorbe mari - libertate, naționalitate, constituționalitate și celelalte - n-am fost de loc lipsit: am auzit destule... n-am să mă plâng. N-auzisem însă până astă seară că Politica este ceea ce credeam și eu că trebue să fie - arta de a evoca toate izvoarele de energie proprie a unei națiuni, de a le regula curgerea, garantându-le alimentarea continuă, și de ale face ca toate împreună să producă acea putere de particulară existență, putere care singură înseamnă locul ce trebue să-l aibă un popor în complexul lumii.

Ei ! m-am învrednicit astă seară s-auz în sfârșit, dela valoroșii cuvântători cari m-au precedat, confirmarea înțelesului ce aveam eu despre arta politicei. Cu atât mai îmbărbătat a trebuit să fiu, cu cât am văzut că și aceste bine inspirate și deplin autorizate glasuri au ținut să afirme cum că energia cea mai înaltă a unei națiuni îi este propria gândire, a cărei cea mai puternică manifestare nu poate fi decât literatura națională. Ce bine că în sfârșit am auzit acestea afirmate aci, în o solemnă profesie de credință, de către bărbați meniți a conduce destinele patriei noastre, bărbați cari fac fală partidului conservator ! Și cât este de sinceră această sănătoasă credință a tineretului conservator, o simț eu în deosebi, văzând, plin de emoțiune, măgulitoarea primire ce mi-o faceți mie, prea măgulitoare firește potrivit cu infima mea activitate literară și cu slabele mele merite. De sigur dv. faceți nu pentru mine anume, ci pentru literatura națională un caz de considerațiune... Mă primiți cu așa bună voință în sânul dv., dv. conservatori monarchiști, pe mine, care, în copilărie, am servit cu fanatism atât de fieros sub gloriosul drapel al Republicii Ploeștilor ?... A !

Am auzit în sfârșit astă-seară că Politica nu e numai și numai meșteșugul de a căpătui interesele materiale ale unor sau chiar ale tutulor; căci Politica aceea care n-ar pretinde decât să descurce sau să încurce de azi pe mâine doar nevoi materiale, ar abia vrednică de o seminție primitivă, o seminție ce nuar putea avea vreodată o istorie, ci numai o istorie naturală.

Un popor, ca să aibă o istorie, are mai întâi o poezie populară, apoi cronicari, pe urmă un Alecsandri, un Bălcescu, un Eminescu, trebue, și nu se poate altfel, alege... alege și pe un țelebi Sekiaris.

Da, să avem în templul nostru pe Vulcan, pe Mercur și pe Plutus, dar să-i avem ca zei slujitori; ei trebue să ne ajute ca noi să putem sluji cu cât mai multă dignitate pe Minerva și pe Apollo. Da, domnilor, așa e; gândirea - iată cea mai înaltă și cea mai nobilă energie a unei națiuni; și deaceea Literatura este, precum cu drept cuvânt s-a spus, sora mai mare a Politicei. Este artă literară Poezia, care fixează atât de frumos felul specific de simțire al națiunii; e artă literară Istoria, care povestește și judecă rătăcirile și isprăvile, suferințele și triumfurile națiunii, și astfel întărește acesteia conștiința puterii ei de dăinuire; sunt arta literară Satira, Teatrul și Romanul, care întipăresc spre păstrare trecătoarea fizionomie socială a deosebitelor epoce; sunt artă literară și Polemica și Cronica ușoară și Pamfletul - zic pamflet pe înțelesul larg, pe care occidentalii îl dau acestui cuvânt, iar nu în înțelesul strâmt, pe care i-l dau la noi unii, prea puțin cunoscători de clasificația genurilor literare - arta rafinată și incisivă, - și tot artă literară e și arta măreață a oratoriei.

Cu aceste din urmă două ramuri ale ei, Literatura vine la fiece moment să dea d-a dreptul ajutor Politicei; cu acestea, îi este aliată combativă; cu celelalte, îi este călăuză cuminte: o ia de mână, o îndeamnă și o asigură pe căile grele către un viitor al cărui capăt și termen numai Dumnezeu îl poate cunoaște.

Ca literat dar, primit într-un mod așa de cordial în sânul marelui partid conservator, ridic acest pahar în sănătatea ilustrului fruntaș care lipsește dintre noi și care ar fi dat atâta strălucire adunării noastre de astăzi, în sănătatea aceluia care este onoarea presei și tribunei române, - în sănătatea domnului Alexandru Lahovary !