E mult de-atunci...

 

E mult de-atunci... e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate...
Hei ! să te miri, să te cutremuri
De cîte-au fost nainte vremuri...
  Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate !

Intrase sabie în țară...
Zaveră... ciumă... jaf și pară !
S-au prăpădit ai mei cu toții,
Și tot ce-aveam prădară hoții
  Și turcul stăpînea în țară...

Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile...
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
  Mi-a dăruit pedeapsa-n zile...

Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice și grele,
Dar inimi drepte, credincioase,
Vin bun și cîntece frumoase
  Erau pe vremurile-acele...

Azi cat nedumerit, nepoate :
Cum toate se schimbară, toate !
Din cîntece azi n-ai ce-alege,
Nici vinul nu e vin în lege,
  Nici inimi nu mai sunt, nepoate !...