Două cuvinte despre tutun și băutură

Jump to navigation Jump to search
Două cuvinte despre tutun și băutură
de Alexei Mateevici


Noi totdeauna lăudăm starea lucrurilor prin țările străine, nouă ne place să urmăm pilda noroadelor mai dezvoltate decât noi. Să căutăm, dar, cum apără aceste popoare sănătatea fiilor lor și cum pedepsesc pe acei oameni, care fac rău acestei sănătăți.

În Arkanzas, în America despre miezul nopții, este un zacon, care nu dezleagă vânzarea țăhărcilor tinerilor pân-la vârsta de 16 ani, iar încălcarea acestui zacon se pedepsește cu un ștraf bănesc de la 2000 păn la 20000 de mărci.

Tot așa pedeapsă trage și cel ce i-ar dărui unui băiat mai tânăr decât de 16 ani o țăharcă de tutun.

În multe locuri din Norvegia vânzarea tutunului cu orișice prilej este oprită sub frica pedepsei, iar cel ce-i dă unui băiat o țăharcă, precum și băiatul care o ie, sunt judecați cu toată asprimea zacoanelor.

Tutunul este adus în Europa în anul 1511. Multă vreme fumarea, tragerea tutunului se socotea ca un păcat de moarte. În Rusia pân-la vremea lui Petru cel Mare celora ce trageau tutun li se tăiau nasul și urechile.

În vremea noastră în Rusia se fumează mai mult decât 8 milioane de puduri de tutun pe an. 3 milioane dintr-acest număr se pregătește în Rusia, iar celălalt tutun îl aduce de peste graniță. Noi ne plângem de neajunsuri, de sărăcie; noi căutăm a cui oare să fie vina sărăciei noastre, uitând că dacă suntem nenorociți, apoi aceasta-i numai vina noastră, iar nu a altora. Căutați la toți oamenii de prin sate și de prin târguri — mai toți țăranii de la cei mai mici pân’ la cei mai înaintați în vrâstă fumează; iar între oamenii cei ce, dragă Doamne, se numesc mai luminați, adeseori vezi și femei ușoare la minte, care fumează tot așa de mult, ca și bărbații lor.

Pân-în vremea de față oamenii au socotit că fumarea tutunului este o petrecere nevinovată, nevătămătoare pentru sănătate și cam greușoară numai pentru buzunar.

Acum știința dovedește că fumarea este tot așa de vătămătoare, ca și beția.

Tutunul care îl fumăm are într-însul veninuri care intră în trupul omului prin plămâni.

Fumul, care iese din arderea tutunului, are într-însul veninuri foarte puternice, ce se numesc nicotin, piridin, niccolin, acrime învinețitoare și veninuri mai slabe: acrime de cărbune, ammiac și altele. Fumul de tutun este vătămător pentru om din două pricini: mai întâi, el zgândărăște și vatămă părțile dinlăuntru ale gurii, ale nasului și ale căilor de răsuflare pân’ la plămâni — și toate veninurile, care se află în fum, trec în sânge și zdruncină tot sistemul nervilor. Iar fiindcă toate părțile trupului omenesc sunt pătrunse de nervi, apoi fumarea tutunului poate să vatăme și inima, și stomacul, și ochii, și alte mădulare. Din cele spuse iese că fumarea aduce mult rău sănătății noastre.

Fumarea gunoiește plămânii. Fumul de tutun foarte strică și dinții. Dacă cel ce fumează pătimește de bateri puternice de inimă, dureri de cap, își pierde somnul, el trebuie să lepede cât de repede fumarea și, cu cât va lepăda-o mai degrabă, cu atât mai bine.

Așadar, noi vedem că tragerea țăhărcii este o nevoie mare, cu care trebuie să luptăm, o boală mare, care cere cea mai îngrijită lecuire.

Să căutăm acuma ce-i cântă tutunul buzunarului nostru. Punem că într-o casă și tatăl, și doi fii ai lui ori feciorul și ginerele fumează. Să luăm, de pildă, cel mai ieftin tutun de fumat. Un toc de tutun de acesta face 5 copeici. Punem că fiecare fumător fumează câte 2 tocuri de tutun — de 10 cop. Atunci cheltuiala lui pe un an va fi 5 ruble 20 de cop. Fumători de aceștia în fiecare sat pot să fie vreo 200—300 de oameni, iar cheltuiala lor luată împreună va fi 1040—1560 de ruble.

Vom vorbi puțin și despre băuturi.

Ori din care parte nu am privi noi băutura, ea este vătămătoare. Țara megieșă a Rusiei, Șveția, cincizeci de ani înapoi nu mai puțin decât noi a pătimit din pricina beției, dar școala, pe de o parte, și zacoanele aspre, care foarte greu pedepsesc pe cei ce, îmbătându-se, fac bucluc prin locuri obștești, iar cu atât mai mult tâlharii și hoții, care își fac nelegiuirile lor fiind beți,— au făcut aceea că în zilele noastre Șveția este o țară așa de trează, că rar mai găsești una ca dânsa. Pe lângă aceste măsuri au mai făcut lucrul lor luminător și mântuitor obștiile pentru lupta cu beția, care s-au înființat în Șveția într-un număr destul de mare.

Noi trebuie să luăm bine seama la toate acestea, având în vedere că în fiecare an se săvârșesc mai mult de 16000 de nelegiuiri de către bețivi. Te apucă fiorii, când te gândești la aceasta,— o oaste întreagă de tâlhari și hoți!

Aceasta trebuie s-o aibă în vedere mai înainte de toate preoții și învățătorii. Ei trebuie să lucreze împreună, mână în mână, la luminarea norodului, folosindu-se, pe lângă citirea cărților folositoare împotriva beției, de puterea cuvântului viu, care în gura lor, singurilor luminători ai țărănimii, este cel mai mare și mai puternic mijloc de luptă cu tot ce vatămă viața târgurilor și satelor noastre.