Dimãndarea pãrinteascã

Dimãndarea pãrinteascã de Constantin Belimace

Originalul macedo-român

Pãrinteasca dimãndare
Nã sprigiurã cu foc mari
Frats di dadã shi di tatã
Noi, Armãnji di eta toatã.
 
Di sum plocili di murmintsã
Grescu a noshci bunj pãrintsã:
Nathimats mãri s'aibã ãn casã
Cai di limba lui s'alasã

Cai sh alasã limba lui
Slu ardã pira focului
Si s'dirinã yiu pri loc
Sãi si frigã limba ãn focu.

Nãs ãn vatra-lj pãrinteascã
Pi fumealjã snu sh'hãrseascã
Di fumelãi curunji snu bashi
Njic ãn leagãn snu ãnfashe.

Cai fudzi di a lui mumã
Shi dit pãrinteascã-lj numã
Fugã'i doara Domnului
Shi dultseamea somnului!"

Interpretare daco-română

Părinteasca blestemare (mustrare)
Poruncește cu foc mare,
Frați de-o mumă și de-un tată,
Noi, Aromâni din vremea toată.

De sub lespezi de morminte
Strigă ai noștri buni părinți:
„Blestem mare să aibă în casă
(Cel) care de limba lui se lasă.

Care își lasă limba lui
Să-l ardă para focului
Chinui-s-ar de viu pe loc,
Frige-i-s-ar limba-n foc.

El în vatra-i părintească
Cu familie să nu se fericească,
De familie cununi să nu pupe
Prunc în leagăn să nu înfeșe.

Care fuge de a lui mumă
Și de părintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Și dulceața somnului!”