Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu

Jump to navigation Jump to search
Ștefan cel Mare înaintea Cetăței Neamțu
de Gheorghe Asachi
(bis, ultimile două versuri din fiecare strofă)


În cetatea părăsită, care de pe munte
Cătră nouri încă nalță o căruntă frunte,
Unde trecătoriul ș-astăzi cu respect se-nchină,
A domnit odinioară vechea eroină;
Pe atuncea se lupta păstoriul moldovan
Și țara-și apăra chiar ca un aprod oștean!

Ea avea un fiu puternic, Ștefan i-a fost nume,
Prin acest domn strălucit-au patria noastră-n lume;
Patruzeci de biruințe lauda-i adunasă,
Dar o zi schimbândă soarta, el învins rămasă,
Deși luptase atunci păstorul moldovan
Și țara-și apara chiar ca un aprod oștean!

De mii cete fioroase patria a fost călcată
Și de sânge a ei țărână era adăpată;
Monastiri, cetăți și sate fumegau aprinse,
Cu bătrâni, gemeau și fete și obeze strânse.
Dar nenvins era păstorul moldovan,
Că țara-și apăra chiar ca un aprod oștean!

Încruntat ca leul, Ștefan, voind să răzbune,
Înc-o dată pre oșteni merge să adune;
Mai întăi însă pre muma va să-mbrățoșeze
Și pre fiul său de bine vra să cuvinteze.
Că pe atunci a fost oricare moldovan,
Duios părinte, fiu, barbat și aprod oștean!

Când de zi se luminase, cu a lui putere,
La cetate Ștefan vine și intrare cere;
Dar Elena, inimoasă, de pe muri i zice:
Fără triumf să nu intre fiul meu aice!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost și la femei, ca la aprozi, d-oștean!

Fiule, întâia oară te văd fără vântă;
Totdeauna tu învins-ai cu dreptate sfântă!
Eu nu pot astăzi deschide a cetăței poarte,
Pe eroi în câmp așteaptă glorie sau moarte!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost și la femei, ca la aprozi, d-oștean!

Mergi, adună a ta oaste, zboară spre pieire,
În a ta virtute patria afle mântuire;
Asta-i singura dorință, voia maicei tale,
De-i cădea, și eu urma-voi pe a morței cale!
În timpul cel cumplit, un suflet moldovan
A fost și la femei, ca la aprozi, d-oștean!

Ștefan, răzbătut la suflet, pre ai săi adună,
Se repede ca fortuna, ca un fulger tună;
Dușmanii, uimiți de spaimă, luptă, dar nu scapă,
Și pe țara mântuită cu-a lor sânge-adapă!
C-atunce se lupta păstorul moldovan
Și țara-și mântuia, ca un erou oștean!