Uliul, păunul şi cioful
De la Wikisource
Fabula IV - Uliul, păunul şi cioful
de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici
- Ne povestesc c-odată al păsărilor prinţ
- A fost pierit. În locu-i trei păsări zburătoare
- La împăratul vultur cerea locul deschis,
- Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare
- Cuvinte de dreptate au fost înfăţoşat.
- Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe
- Dovezi despre războaie în care s-a luptat,
- Se laudă păunul cu penele-i plăcute,
- Iar cioful juruieşte că noaptea fără somn
- În veci o va petrece, făcând şi jurământ.
- Deci vulturul aleasă, pre care gândiţi, domn?
- Pe ciof! — Şi la aceasta aşa îşi dă cuvânt;
- Că uliul deşi este viteaz ş-a fost oştean,
- Nu are îndurare, e aprig şi avan.
- El nu a dat dovadă de vreo faptă bună.
- Nici pe viitorie la dânsul nu e har,
- Căci dacă tinereţea cu slavă nu răsună,
- Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar.
- Păunul este mândru cu lungile lui pene,
- Dar cioful este pacinic, nu caută pricini,
- Se apără cum poate, şi noaptea fără lene
- Nu doarme, priveghează.
-
-
- Stăpânitorii lini
-
- Şi trezi pe când supuşii în pace dormitează
- Mai multă fericire la ei asigurează.
