Toporul şi văcşoara

Un ţigan meşter fierar,
Vecin find c-un plugar,
Şi certîndu-se în vînt
Pentru un colţ de pămînt,
Face-ndată un topor
Plocon la judecător
Şi ducîndu-l la piept strîns,
De acel plugar s-a plîns,
Zicînd : -Cocoane, fă-mi drept,
Dumneata eşti înţelept,
Pravila o ştii de rost,
Nu eşti ca d-alde noi, prost.
Un rumân azi a venit
Şi şatra mi-a necinstit.
Ce mi-a zis d-aş înşira,
Mă tem că te-oi înjura,
Mi-a zis : Mă ! tu eşti un hoţ
De n-ai de potrivă-ţi soţ.
Eşti un ţigan răpitor,
Şiret şî înşelător,
N-a rămas un om în sat
Care să nu-l fi pişcat."
-Mă ! mă ! n-auzi tu, mişel,
Zapciul strigă la el,
Aste cîte mi le spui
Mie le-a zis el, or cui?
-Ba, ba, coconaşul meu,
Zicea el cum că sînt eu.
-Cînd dar bîrfeşti lo, lo, lo",
Să zici mie acolo".
-Aşa, cocoane, făcea,
Mie acolo zicea.
-Mergi dar, nu te necăji,
Cum ştiu eu voi îngriji.
Ţiganul dac-a ieşit,
Rumânul n-a zăbovit.
Pe loc o văcşoară ia.
Merge la zapciu cu ea,
Jalbă pentru ţigan dînd
Şi dreptate iar cerînd.
Zapciul, vaca văzînd,
Porunci cît mai curînd
Ca s-aducă pe ţigan
Să stea faţă la divan.
Deci daca s-a-nfăţişat.
Ş-amîndoi s-a judecat,
Cel cu vaca ieşi drept
Ş-a zis că-n zădar să cert,
Ţiganul, dac-a văzut
Că judecat-a pierdut,
Şi socotind c-a uitat
De toporul ce l-a dat,
Zise : -Cocoane! apoi,
Fie-ţi milă şi de noi.
Şi ia un topor încai
Dreptatea-n două să tai,
Judecătorul, rîzînd.
Îi dete răspuns zicînd :
-Aşa e, ţigane, dar
Toporul este murdar,
Că o vacă l-a călcat
Şi coada i-a băligat,
De' nu poci nici într-un fel
Să mai pui mîna pe el.