Tiranul şi poporul

De la Wikisource

Salt la: navigare, căutare
Tiranul şi poporul
de George Baronzi
Publicată în volumul Satire, Bucureşti, 1867


"Fraţi, fraţi, frăţiori,
Descuiaţi ale usciori,
Că v-aduce neica pîine
Să v-ajungă şi pe mîine;
Caşcaval în pozunar,
Lapte acru-n călimar;
Tufă-n pungă, brînză-n bete
Şi-alte muşte pe perete,
Moşi
Pe groşi,
Progres de ploscă
Şi negoci de piei de cloşcă;
Libertăţi de puşcărie,
Drepturi mari la sărăcie,
Privilege la hoţie
Şi brevete de sclavie..."
Bieţii oameni îl credea,
Uşile îi deschidea
Şi tiranul cînd intra
Începea a fluiera,
Mîndru printre ei trece
Şi stăpîn mi se făcea;
Lucrurile încurca,
Jurămîntul şi-l călca,
Lumea o batjocuora,
Ţărişoara turbura.

Tigva merge-atît la apă
Pînă cînd o dată crapă,
Şi fiinţa ce-am ales-o
A-ngriji să nu se strice,
Astăzi vine şi ne zice:
"Na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o !"