Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung
De la Wikisource
| Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung de Neacşu Lupu |
| Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung este cel mai vechi document păstrat, scris în limba română. Ea a fost descoperită de Nicolae Iorga în arhivele din Braşov. Scrisoarea pare să fi fost redactată în data de 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al oraşului Câmpulung-Muscel). Pentru mai multe detalii vezi şi articolul de pe Wikipedia, Scrisoarea lui Neacşu. |
[modifică] Transcripţie după normele ortografice actuale
Mudromu I plemenitomu I čistitomu I bogom darovannomu jupan Haniş Begner ot Braşov mnogo zdraviie ot Neacşul ot Dlăgopole.[1]
I pak[2] dau ştire domniie tale za[3] lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopoe de miie me-au spus că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corabii ce ştii şi domniia-ta pre Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omini să fie în ajutor în corabii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter den Ţarigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.
I pak spui domniie tale de lucrul lu Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sânt megiiaş şi de genere-miiu Negre, cumu i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pre io[4]-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniiata că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniiele voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umini mulţi, şi domniiele vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.
I bog te veselit. Amin.[5]
[modifică] Transliteraţie din chirilică
m(u)drom(u) i plemenitom(u) i čistitom(u) i b[o]g[o](m) darovannom(u) župa(n) hanĭ(š) be(g)ne(r) o(t) brašo(v) mno(g)[o] z(d)ravie o(t) ně(k)šu(l) o(t) dlŭgopole
i pa(k) dau štire do(m)nïetale za lukru(l) tu(r)čilo(r) kum amĭ auzi(t) èu kŭ ĩpŭratu(l) au èši(t) de(n) sofïę ši aimi(n)trě nue ši sěu du(s) ĩ su(s) pre dunŭre
i pa(k) sŭ štïi do(m)nïjata kŭ au veni(t) u(n) ω(m) de la nikopoe de mïe mě(u) spu(s) kŭ au vŭzu(t) ku ωkïi loi kŭ au treku(t) čěle korabïi če štïi ši do(m)nïjata pre dunŭre ĩ su(s)
i pak sŭ štïi kŭ bagŭ den tote ωrašele kŭte [50] de ωmi(n) sŭ ę fïe ĩn ažuto(r) ĩ korabïi
i pak sŭ štïi kumu sěu prinsŭ nešte me(š)šte(r) de(n) c[a]ri gra(d) ku(m) vorĭ trěče ačěle korabïi la loku(l) čela (st)rimtu(l) če šttïi ši do(m)nïjata
i pa(k) spui do(m)nïetale de lukru(l) lu mahame(t) be(g) ku(m)u amĭ auzit de boęri če sŭntĭ medžïja(š) ši de dženere-mïu negre kumu ęu da(t) ĩpŭratu(l) slobozïe lu mahame(t) beg pre iu iωi va fi voę pren cěra rumŭněskŭ jarŭ èlĭ sŭ trěkŭ
i pa(k) sŭ štïi do(m)nïjata kŭ are frikŭ mare ši bŭsŭrab de ače(l) lotru de mahame(t) be(g) ma(i) vŭrto(s) de do(m)nïele vo(s)tre
i pa(k) spui do(m)nïetale ka ma(i) marele mïu de če amĭ ĩcele(s) šïeu eu spui do(m)nïetale jarŭ do(m)nïjata ešti ĩceleptĭ ši ačěste kuvi(n)te sŭ cïi do(m)nïjata la tine sŭ nu štïe umi(n) mulci ši do(m)nïele vo(s)tre sŭ vŭ pŭzici ku(m) štici ma(i) bine
i b[og]ĭ te ve(s)[e]li(t) am[in]ŭ

