Romeo şi Julieta
De la Wikisource
| Romeo şi Julieta de William Shakespeare |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif. |
[modifică]
ACTUL I
(Intră Corul)
Aicea, în Verona-ncântătoare,
A două neamuri mândre veche ură
A izbucnit din nou, prin certuri care
Să curgă sânge mult de fraţi făcură.
Din cele două case-nduşmănite
Ies doi îndrăgostiţi loviţi de soarte,
Şi vrajba cu nenorociri cumplite
Sfârşeşte prin a tinerilor moarte.
Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare
Şi ura ce nu poate fi-mpăcată
Decât cu moartea scumpelor odoare,
Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.
De-aveţi răbdare s-ascultaţi acestea,
Ne-om strădui să-nfăţişăm povestea.
O PIAŢĂ PUBLICĂ – SAMSON ŞI GREGORIO
Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus.
Nu, fireşte, căci am rămânea jos.
Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ţinem la înălţime.
Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălţimea furcilor.
Eu, când mă scoate cineva din ţâţâni, nu ştiu multe.
Şi eu nu ştiu multe care să te scoată din ţâţâni.
O javră din casa Montague mă scoate din ţâţâni.
A scoate din ţâţâni se cheamă a urni din loc; dar viteazul stă locu-
lui. De aceea, pesemne, când tu eşti scos din ţâţâni, nimeni nu se mai
poate ţine de tine.
O javră din casa Montague are să mă ţină locului! Am să dau de
zid pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile din casa Montague.
Atunci eşti un om slab, că numai cei slabi se dau pe lângă ziduri.
Ai dreptate şi de aceea femeile, care sunt vase de lut ce se sparg
lesne, totdeauna-s date la zid. De aceea am să arunc peste zid pe
bărbaţi şi am să îndes în ziduri pe femei.
Cearta e între domnii noştri şi între noi, slugile.
Ce-mi pasă! Am să fiu neom, şi după ce-oi da gata pe barbaţi, mă
leg de fete. Are să fie vai şi amar de pielea lor.
De pielea fetelor?
De pielea fetelor ori de fetia lor. Tot una-i!
Nu-i tot una pentru cine-o s-o paţă.
O, au s-o paţă cu mine, n-ai tu grijă. Ştii că sunt un om şi jumătate!
Tot e bine că nu eşti o jumătate de om! Scoate spanga[1], uite că vin
doi de-ai lui Montague.
Gata! Începe tu sfada, eu te apăr din dos.
Din dos? Vrei să dai dosul?
Nu te teme de mine.
Nu, zău, să mă tem eu de tine?
Lasă atunci să fie legea cu noi, lasă-i pe ei să înceapă.
Am să strâmb din nas, când or trece. Zică ce-or pofti.
Ce-or îndrăzni, vrei să zici. Eu am să le dau cu tifla: dacă s-o
prinde, ei se fac de râs.
Nouă ne dai cu tifla, signore?
E de partea noastră dreptatea, dacă zic da?
Nu.
Nu, signore. Nu vă dau cu tifla, signore. Dar dau şi eu aşa, cu tifla, signore.
Cauţi ceartă, signore?
Ceartă, signore? Nu, signore!
Altcum, de cauţi ceartă, sunt la dispoziţia dumitale.
Slujesc un stăpân tot aşa de bun ca şi al dumitale.
Nu mai bun.
Bine, signore.
Zi: mai bun; uite că vine un văr al stăpânului nostru.
Ba da, mai bun, signore.
Minţi.
- ↑ Spangă: (înv.) spadă, baionetă.
