Romanţa

Trecea în cîrjă sprijinit
      Pe uliţa pustie,
Şi-n caterincă, ostenit,
El învîrtea necontenit
      O veche melodie.

Era un cîntec ce-l ştiam
      De-acasă, dintr-o sară...
Cum l-ascultam pierdut la geam,
Mi se părea că mă vedeam
      La noi, acasă, iară...

Şi-atîtea lucruri s-au ivit
      În mintea mea cu dînsul !
Dar cînd bătrînul gîrbovit
Sfîrşi romanţa, m-a lovit
      Pe negîndite plînsul...