Romanţă (Byron)
De la Wikisource
| Romanţă de George Gordon Byron |
| Traducere de Ion Heliade Rădulescu |
Cuprins |
[modifică] I
- A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
- În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
- Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
- L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
- Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
[modifică] II
- A mea flacără este vecinică, nevăzută
- Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
- Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
- În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt
- Întocmai de zadarnici ca şi când n-ar fi fost.
[modifică] III
- Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
- Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
- L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
- Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
- Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
[modifică] IV
- Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
- Virtutea nu opreşte a plânge pe cei morţi;
- În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ast bine
- O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
- Întâia ş-a din urmă răsplată de amor.
-
- 1836
